Tezaurul preistoric de la Sarasău, jud. Maramureș, datează din sec. XV–XIV a. Chr. (epoca târzie a bronzului). Unsprezece piese din aur, parte din acest tezaur, au fost achiziționate la sfârșitul anului 2016 de Muzeul Național de Istorie a României și vor fi expuse la Liège, în expoziția „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos“ din cadrul festivalului EUROPALIA.
Tezaurul de la Sarasău (magh. Szarvasszó), jud. Maramureș, a fost descoperit întâmplător, în 1847, la o fermă ce ar fi aparținut lui László Man (bunicul prefectului Ioan Mihályi de Apșa), după o ploaie puternică, care spălase panta dealului unde fusese depus. Din păcate, piesele din componența sa au fost împărțite între numeroșii localnici care au participat la dezgropare, documentele vremii menționând că numai de la primul descoperitor au fost confiscate atunci de către autorități circa 4,5 kg piese aur, dar pentru a le topi și a reutiliza metalul prețios. Dincolo de istoricul oficial al descoperirii tezaurului, povestit în detaliu de Ioan Mihályi de Apșa într-o scrisoare adresată lui Floris Rómer, în 1864, moștenitorii lui Ioan Mihályi au transmis din generație în generație o poveste inedită, care însă nu respectă cronologia și identitatea persoanelor care trăiau în anul 1847: „Domnul Prefect Mihalyi de Apșa avea un domeniu uriaș la Sarasău, o fermă cum s-ar zice, pe care o administra cu ajutorul unui personal angajat… Fiind cam zgârcit din fire în fiecare seară își făcuse obiceiul să numere animalele când se întorceau la fermă. Astfel, într-o seară, asistând la întoarcerea porcilor a observat în râtul unuia ceva lucitor… L-a separat (l-a luat deoparte) și a identificat obiectul ca fiind un ac de aur. Fiind un om practic și înțelept a tras concluzia că trebuie verificat locul unde râmaseră în ziua aceea porcii”.
Mai multe surse bibliografice susțin ideea că tezaurul ar fi însumat o cantitate mai mare de piese din aur decât cele cunoscute, fiind, foarte probabil, unul dintre cele mai însemnate tezaure preistorice compuse din piese de aur (și, posibil, din bronz) descoperite pe teritoriul actual al României. Pe raza localitățiii Sarasău au fost identificate de-a lungul timpului mai multe așezări, dar și un număr însemnat de piese de metal (depozite de bronzuri, piese izolate de bronz, tezaur de aur) datând din epoca bronzului.
O foarte mică parte din obiectele de aur din tezaurul de la Sarasău au fost ulterior achiziționate de Muzeul Național Maghiar din Budapesta (Magyar Nemszeti Múzeum), părți din tezaurul de la Sarasău fiind oferite spre cumpărare și unor colecționari (din Ungaria și Austria).
Un alt lot de piese este reprezentat de cele din așa-numita colecție Mihályi, care a cuprins pentru o vreme un număr mai mare decât cele 11 piese intrate recent în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
În vara anului 2015, Iosif Pop a prezentat MNIR spre achiziționare un lot de bunuri arheologice parte a tezaurului de la Sarasău, acestea fiind păstrate în colecțiile familiei Mihályi de Apșa și ajunse în posesia sa prin moșteniri succesive. Conform surselor documentare, unul dintre descoperitorii tezaurului a fost László Man, care a lăsat moștenire o parte dintre podoabe fiicei sale, Julia Man, care la rândul său le-a transmis fiului său, Ioan (János) Mihályi, autorul unei lucrări, rămase în manuscris, despre preistoria Maramureșului. Partea din tezaurul de la Sarasău aflată în colecția sa a fost moștenită din generație în generație, ajungând în posesia soților Sofia și Petre Mihali, ulterior – în anul 2001 – a fiicei lor, iar mai apoi a lui Iosif Pop. Lotul de obiecte aflat actualmente în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României cuprinde următoarele obiecte preistorice din aur: șapte aplice discoidale (discuri spiralice); trei verigi din aur cu capete deschise, decorate cu mici nervuri circulare și un colier cu 239 de mărgele semisferice, ușor aplatizate, din aur.
Peste 450 de bunuri culturale și seturi de artefacte arheologice, acoperind o perioadă de aproape cinci milenii, obiecte preistorice descoperite pe teritoriul actual al României, vor fi prezentate publicului belgian în cadrul expoziției „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos“, deschisă la Muzeul Grand Curtius din Liège, Belgia, în perioada 8 noiembrie 2019 – 26 aprilie 2020, în cadrul festivalului EUROPALIA.
Organizatori: Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Institutul Cultural Român (ICR) și Muzeul Le Grand Curtius din Liège, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Ministerului Afacerilor Externe, în colaborare cu alte 30 de instituții muzeale și de cercetare din țară.
