Pentru prima dată din momentul în care a fost arestat preventiv, cetățeanul german Bert Schumann, acuzat că ar fi ținut în sclavie tineri minori din Germania la centrul său din Vișeu de Sus, a trimis pentru a face public și punctul său de vedere referitor la ceea ce s-a întâmplat la centrul pe care-l coordona. A prezentat totodată și condițiile mizere din arestul și închisorile României.
„Scrisoare deschisă 07.10.2019 Investigații în București. Inocent? Și totuși în detenție? Încercarea unei descrieri …
În data de 19.08.2019, poliția, puternic armată, ridică trei tineri din familiile gazdă și îi transferă în capitala provincială, Baia Mare. În următoarele două zile ni se cere să aducem încă doi copii acolo. Birourile în cauză sunt șocate. Angajăm un avocat.
Pe 26.08.2019, tutorele unuia dintre tineri încearcă să discute cu avocatul. Este respins în mod decisiv. În același timp, un elicopter de poliție aterizează în fața casei noastre private. Soția mea este strigată, cercetată.
Apoi casa. Când intru la 14:00, sunt în casa noastră saci cu proprietăți confiscate și bani. Până la 2 dimineața, casa copiilor este cercetată și se confisca multe. Soția mea, șase colegi și cu mine am fost arestați și am fost conduși spre reședința județului. La amiază, la 14:00, după două experiențe cu procurorul, suntem acuzați:
1. Formarea unei asociații criminale
2. Răpirea și privarea copiilor de libertate
3. Trafic de minori
4. Exploatare de copii
Există trei forme de arest preventiv. Soția mea și doi colegi primesc cea mai ușoară formă: să meargă săptămânal la stația de poliție locală. Noi ceilalți suntem transferați, condamnați și separați în închisoare. Orice contact e evitat. Seara, sentința este stabilită de un judecător, timp de 30 de zile. ”Pe de altă parte, puteți face apel”. Avocații noștri sunt foarte mândri și ştiu că nu am fi putut comite aceste infracțiuni atâția ani când cel puțin de două ori pe lună părinți, birouri de asistență ale tineretului, instituții, supraveghetori, autorități române etc. ne-au vizitat. Nu ajuta…
După trei săptămâni vom fi mutați la București în diferite închisori. De asemenea, nu avem voie să le scriem soțiilor, să le sunăm sau să le vedem. Doar copiii și părinții au dreptul să ne viziteze. Mama are 87 de ani, fiica mea cea mai mare are un fiu de 15 luni, a doua fiică a mea este însărcinată şi fiica fiului meu s-a născut în urmă cu 15 zile.
În cuvintele ziarului bucureștean este solicitată o formă de cazare pentru persoanele aflate în subsol, 7 litere, prima soluție: ARESTAT.
Da, închisorile sunt la subsol. Ferestrele sunt la nivelul solului și sunt de 30×30 cm. Niciun deget mic nu trece prin grila interioară .Este puternic atacată de rugină,ceea ce împiedică lumina să intre în cameră. Fără lumină de tavan, este întuneric. Celula de 4 persoane are 13 m pătrați, incluzând baia. De când am spus că sunt nefumător, sunt în celulă cu singurul alt nefumător din închisoare. Acesta este un mare noroc, deoarece el este o persoană calmă, prietenoasă și educată. Geamurile nu au fost curățate și nu pot fi deschise sau închise. Acest lucru nu pare a fi important pentru alții. Până acum o săptămână a fost plăcut. Totul din metal, și este foarte mult metal, este afectat de rugina puternică. Elementele de sprijin de grosime de 4 mm sunt ruginite. Acest lucru se datorează umidității ridicate. Baia, separată de restul celulei cu o perdea de plastic, are un duș cu furtun, o chiuvetă și o toaletă turcească. O gaură cu diametrul de 8 cm în pământ și 2 trepte înălțate. Mirosurile, uneori foarte puternice, subliniază ceea ce a fost descris.
O oră pe zi ai dreptul să mergi afară. Aceasta “recreație” are loc într-o cușcă sudată de 8 x 2 m. Lateral și jumătate deasupra acesteia este acoperit cu tablă. Unele sunt foarte ruginite. Deasupra cuștii este un nuc vechi, o bucurie când lumina strălucește prin frunze.
La prânz, la 13, sunt oferite două supe, zilnic identice și o pâine albă. Aceasta este singura masă. Cine nu are bani și familie este foarte limitat. Apa caldă poate fi obținută toată ziua. Ceașca, tacâmurile, farfuria, bolul, pătura, cearceafurile, pernele nu sunt oferite și nu pot fi achiziționate. Nu puteți angaja pe cineva să-l cumpere și apoi să îl plătiți.
Și totuși, în ciuda ferocității, aceste circumstanțe sunt suportabile. Noi, oamenii, ne obișnuim repede. Ceea ce este rău este incertitudinea, cât timp mai durează. Fâlfâitul în întuneric. Pare a fi arbitrar, ferit de umanitate. Poate de aceea toți prizonierii sunt prietenoși și se ajută unul pe celălalt. Chiar și cei mai mulți paznici sunt buni. Toată lumea știe despre povestea mea prin televiziune și am înțeles că apreciază munca noastră și sunt convinși că am făcut ceva bun. Asta ajută.
La 28.10 sunt alte 30 de zile, și atunci? Sunt destul de lipsit de speranță în legătură cu această întâlnire cu procurorul.Avocații ne spun să avem curaj, dar au mai făcut deja asta. De fapt, nu au nicio influență și nu știu ce se întâmplă. Bunurile confiscate nu sunt încă deschise.Cele aproximativ 7 fișiere trebuie traduse, e-mailurile și fișierele la fel. Cât trebuie să dureze acest lucru?
Colegii mei deținuți sunt similari. Nimeni nu va fi înștiințat chiar dacă cererea de arestare la domiciliu a fost respinsă și alte 30 de zile se află în fața noastră.
Teama este de remarcat, insomnia, coșmarurile nocturne. Toată lumea încearcă să zâmbească, dar masca de hârtie țesută lasă adevărul să strălucească.
Toată lumea va învăța să se roage din nou. Și eu. Poate cineva are o idee ce ar putea ajuta. Aș fi foarte recunoscător. Bert Schumann”.
Citeşte şi
