Strigăt de disperare la Șomcuta Mare. Agricultorii din zonă se plâng că pur și simplu nu mai au ce culege din culturile de porumb. Bănuiala lor e că noapte de noapte persoane adulte care locuiesc pe Calea Mireșului vin cu copiii și ar fura totul.
”Avem rugămintea să scrieți o știre că la Șomcuta copiii de rromi dau buzna în lanurile de porumb în lapte și ne cară tot porumbul. Nimeni nu ne ajută. Nu avem autorități. Am atras un semnal de alarmă și la primărie și la poliție, dar nu ne bagă nimeni în seamă.
Ce să facem? Să stăm noapte și să îi lovim în cap? Cine va fi băgat atunci la pușcărie. Clar tot noi, că ne apărăm pământul! Că ne apărăm munca noastrî” este mesajul cititorului nostru.
1 mesaj
Ce pegră este pe Calea Miresului, Doamne ferește. „Felicitari” politrucilor locali care, pentru voturi, au încurajat dupa 1989 stabilirea in zonă a unei mari haite de etnici, pe un teren ce apartinea unui evreu inainte de 1945. La inceput erau citeva cocioabe din paianta, ca vai de lume, in ziua de azi „locuiește” in zonă mai mult de 25% din populația urbei Șomcuta, „locatarii” fiind proveniți din diverse județe ale țarii. Etnicii au pus stapînire inclusiv pe drumul judetean ce trece prin „cartierul lor”, asa incit trebuie sa fii extrem de atent cind treci pe acolo cu masina.
Etnicii considera soseaua ca fiind posesia lor și o populeaza ca atare: puradei ce se deplaseaza cu triciclete, trotinete sau cu placa, cotîngani ce joaca fotbal, dame ce-si plimba progeniturile in carucioare, cetățeni ce stau la o poveste roata pe sosea in fața crismei, indragostiti ce-si plimbă alesele pe bicicleta de preferinta cite doua echipaje alaturea, caci si „socializează” etc. Viata sociala a cartierului se desfasoară pe drum, fară de nici o retinere. Un soi de Corso local…
Deci este de asteptat ca „locatarii” zonei, care in general nu lucreaza nimic, sa se „impartășească” din rezultatul muncii oamenilor din zonă- că doar e democrație la noi!