“Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună-credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeţului Maramureș. Așa să-mi ajute Dumnezeu!” – Aceste cuvinte mi-au ghidat fiecare pas, fiecare decizie, fiecare zi din mandatul meu. Am rostit acest jurământ din toată inima, știind că, din acea clipă, Maramureșul nu mai este doar locul în care m-am născut, ci a devenit misiunea mea.
Astăzi, acest capitol din viața mea se încheie. Și odată cu el, las în urmă nu doar un mandat, ci o parte din sufletul meu.
Din prima zi în această funcție, mi-am pregătit ziua în care voi pleca. Știm că funcțiile nu sunt veșnice, și că orice mandat ajunge la final. Însă, important e ce moștenire lăsăm în urma noastră.
La început, nu am știut câte încercări ne vor aștepta. Am fost împreună în cele mai grele momente, în fața unor provocări care ne-au testat nu doar răbdarea, ci și umanitatea. Am trăit, cu toții, momente de teroare, de o teamă dureroasă, pe perioada pandemiei. Au fost momente în care fiecare secundă și decizie puteau condamna sau salva vieți. Am văzut lacrimi de durere în ochii refugiaților care căutau un adăpost, dar și lacrimi de recunoștință când le-am întins o mână de ajutor. Am simțit frica din ochii lor, dar și speranța pe care noi, maramureșenii, am reușit să le-o redăm. Am simțit povara fiecărei decizii care afecta vieți, dar și bucuria de a aduce speranță acolo unde părea că nu mai există. Am fost acolo, nu ca prefect, ci ca om. Ca frate. Ca fiu. Ca tată.
Tot împreună am trăit momente de mândrie. Am dus mai departe respectul pentru valorile noastre, am încurajat generațiile tinere să își amintească cine sunt și de unde vin. Pentru că Maramureșul nu este doar un loc pe hartă. Maramureșul este acasă. Este muntele care ne veghează, satul care încă mai păstrează ecoul rugăciunilor bunicilor noștri, părintele care are mereu vorba caldă, copilul care aleargă râzând pe uliță. Este suflet. Este istorie. Și pentru acest Maramureș, pentru voi toți, am pus în joc nu doar priceperea, ci și inima mea.
Astăzi, plec din această funcție cu inima plină. Poate că nu am reușit întotdeauna să fac tot ce mi-am dorit. Dar un lucru este cert: am pus suflet în fiecare decizie, în fiecare zi, în fiecare luptă dusă pentru voi. Și dacă, măcar pentru un singur om, am reușit să aduc o schimbare pozitivă, atunci știu că totul a meritat.
Nu aș fi reușit nimic singur. Vreau să îi adresez mulțumiri speciale doamnei subprefect Eniko Krizsanovszki , pentru buna colaborare din acești 3 ani. Le mulțumesc doamnelor subprefect Crina Fiorela Chilat și Liliana Moga, doamnei secretar general Lăcrimioara Poduț Florian și tuturor colegilor din Instituția Prefectului, oameni care au muncit alături de mine zi și noapte, celor care au înțeles că prefectura nu este doar o instituție, ci un scut pentru comunitate. Vă mulțumesc pentru că ați fost acolo când Maramureșul a avut nevoie de noi.
Mulțumesc autorităților locale, primarilor, consilierilor, tuturor celor care au pus binele județului mai presus de orice interes. Fără colaborarea voastră, nimic nu ar fi fost posibil.
Mulțumesc oamenilor în uniformă – polițiștilor, jandarmilor, pompierilor, medicilor, voluntarilor care, în cele mai grele momente, nu au ezitat să fie în prima linie. Sunteți eroii nevăzuți ai acestui județ.
Dar, mai presus de orice, mulțumesc vouă, maramureșenilor. Pentru fiecare mesaj, pentru fiecare strângere de mână, pentru fiecare încurajare, pentru fiecare moment în care mi-ați arătat că ceea ce fac contează.
Jurământul pe care l-am rostit nu se șterge odată cu încheierea unui mandat. Îl voi respecta atâta timp cât voi trăi. Nu mai sunt prefect, dar vă rămân mereu alături. Ca subprefect, ca prieten, ca om, ca maramureșean.
Cu tot sufletul, Rudolf Stauder
