3 aprilie 1850 a fost momentul care avea să definească identitatea Jandarmeriei Române și destinul jandarmilor români de pretutindeni.
Semnarea Ofisului Domnesc de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica prin care aproba hotărârea Divanului obştesc privind „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”, a devenit actul care legitima de acum existența armei Jandarmeriei și principiile sale de organizare şi funcţionare. Se stabileau misiunile Jandarmeriei: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor, dar și executarea serviciului care prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, dar și un serviciu extraordinar, la solicitarea autorităţilor.
De-a lungul timpului, instituția Jandarmeriei s-a reformat și trecând prin multiple procese de modernizare, cele mai semnificative fiind în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza care a decis ca Jandarmeria să fie subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. De-a lungul timpului a luat parte la toate misiunile de apărare și protejare a cetățenilor și bunurilor acestora pe timpul revoltelor și a războaielor funcționând ca un corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară.
La oricare moment istoric ne-am referi, întotdeauna s-a pus accentul pe menţinerea şi garantarea siguranţei publice şi pe executarea legilor.
Astăzi, după 175 de ani, Jandarmeria este o instituție care se află mereu în slujba cetățenilor și a comunității, garantând cu exigență și profesionalism siguranța publică și ordinea socială.
