Primii evrei s-au stabilit în Botiza la sfârșitul secolului al XVIII-lea, sosind din Galiția. În anul 1840, în sat trăiau doar zece evrei. Peste patruzeci de ani, numărul lor a ajuns la 59, iar în 1910 au fost consemnate 213 persoane care s-au declarat evrei. După Primul Război Mondial, numărul evreilor începe să scadă, astfel că la recensământul din 1941 în Botiza mai trăiau 117 evrei.
Comunitatea a fost arondată inițial celei din Sighet, ulterior fiind trecută în subordinea comunității din Dragomirești. Evreii din Botiza dispuneau de o casă de rugăciuni, o baie rituală și chiar de un haham propriu.
Majoritatea membrilor comunității erau negustori și se ocupau cu exploatarea lemnului. Limba maternă a evreilor de aici era idiș.
Mordechai Leichter, conducător al organizației Mizrachi din Transilvania, s-a născut în Botiza. În anul 1933, acesta s-a stabilit în localitatea Rehovot, astăzi în Israel.
În aprilie 1944, jandarmeria maghiară i-a deportat pe evreii din Botiza în ghetoul din Dragomirești, de unde au fost duși în gara din Vișeu de Sus. La 19 mai 1944, aceștia au fost îmbarcați în trenurile care aveau ca destinație lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.
După război, în Botiza s-au întors 28 de evrei, însă majoritatea au părăsit ulterior localitatea, stabilindu-se în Israel. Astăzi, în comuna Botiza nu mai trăiesc evrei.
Despre comunitatea de evrei din Botiza, Maramureș
Articolul precedent
Articolul următor
