Pandemia a schimbat tuturor viaţa dar nu la fel. Ba chiar pe unii pare să nu-i fi atins mai deloc. În satele tăcute din Munţii Maramureşului, în micile gospodării risipite, viaţa îşi urmează cursul firesc.
La aproximativ 50 de kilometri depărtare de municipiul Baia Mare, în satul Izvoarele, o comunitate mică și răsfirată pe cursul apei, își duce traiul de zi cu zi. Departe de regulile impuse de pandemie. Aici, distanțarea fizică nu e obligatorie, pentru că se face în mod natural.
Simona Vasiac, reporter Observator: Pe malul râului, în localitatea Izvoarele, trăiesc doar 12 familii. Departe de agitaţia urbană, aceştia trăiesc fericiţi fără a avea grija pandemiei.
Departe de agitația de la oraș, după 35 de ani trăiți între betoane, cum îi place să spună, nea Andrei s-a mutat înapoi, în localitatea în care s-a născut. Iar motivele sunt multe.
Andrei Lazăr, localnic: Și acuma, de la Bucureşti, vine cineva. Se pensionează şi vine aici. Când se face primăvară şi cântă cucul, păi nu te-ai mai duce de aici…
Primul magazin alimentar este la o distanţă de 8 kilometri de sat, iar mașina de la brutărie vine doar o dată pe săptămână să aducă pâine. Atunci se întâlneşte tot satul, în curte la doamna Maria.
Maria Lazăr, localnică: Vine Sâmbăta. Îşi iau câte 6-7, depinde câţi sunt în casă de mulți.
Localnic: Noi cam avem magazin în pod, numai pâine cumpărăm.
Singura instituţie din sat este biserica. Dar şi acolo, preotul vine doar o dată pe lună.
Localnică: Sunt puţini, că au murit, tineretul s-a dus în altă ţară la lucru, pe unde pot merge. Sunt duşi care pe unde pot. De aici în jos sunt câteva case în care nu stă nimeni în ele.
Iar bătrânii sunt îngrijiţi de vecinii care sunt mai sănătoşi.
Maria Lazăr, localnică: Nu a fost boală pe la noi. Nu, nu a ajuns aici.
În satul Izvoarele sunt 16 gospodării. Doar 12 sunt locuite. La ultimul recensământ din 2011, localitatea număra 48 de suflete.
Sursa Observatornews.ro