Vama Sighet e pod de jucării pentru copiii care intră în România. E încercarea de a aduce un zâmbet pe chipurile celor mici, care şi-au lăsat în urmă ţara, şi taţii. Imaginile cu refugiaţii sosiţi la noi au impresionat pe toată lumea. Că să nu le explice tabloul crunt al unui război neînțeles, unii părinți au inventat pentru copiii lor o poveste.
Cei care au plâns primii au fost poliţiştii de frontieră. Ei au văzut primii reacțiile lor, durerile, îngrijorările. Au plâns în tonete ca să nu-i vadă nimeni. Au dormit câteva ore în câteva săptămâni, dar sub uniforma apretată au fost oameni.
Bătrâni, bolnavi şi îngheţaţi, mame disperate cu cei mici în braţe, copii cu alți copii de mână. Micuți care s-au aplecat pe podul dintre lumi să ia în braţe un ursuleț de pluș.
„Mulţi au spus că suntem îngeri pentru ei. Lacrimile de bucurie pe care le vedeam după ce le ofeream un fruct copiilor sau când vedeau că sunt în România şi vedeau că îi ajutăm la bagaje, că le luăm copiii în braţe şi greutatea pe care o aveau mamele în special că ele veneau cu ei a fost mai mult decât orice, nu trebuia să ne spună cuvinte”, spune Adrian Ion Pop, comisar-şef.
Poliţiştii de frontieră din vama Sighet nu şi-au imaginat că vor vedea vreodată astfel de imagini. Copii care au trecut într-o secundă dintr-un vis frumos, aşa cum trebuie să aibă toţi copiii, într-un coșmar care este de fapt noua lor realitate.
„De obicei colegii mei plângeau în tonete sau intrau în clădire, în orice altă parte unde să nu fim văzuți pentru că noi trebuia şi trebuie să fim puternici pentru ei”, spune Iulia Stan, inspector, purtător de cuvânt PTF Sighetul Marmației.
„Nu are cum să nu te impresioneze, colegii mei munceau cu ochii în lacrimi, efectiv cu ochii în lacrimi, e foarte greu, e crunt”, spune Melania Vancea, agent şef PTF Sighetul Marmației.
Doi bătrâni de 88 de ani şi-au lăsat copiii, de profesie medici, la Kiev. Cu gândul acesta se împăcaseră, dar nu au părăsit cortul în care au fost duși până când nu şi-au văzut nepoții.
„Au mers în zona corturilor unde bătrâna nu am reuşit să o punem pe scaun, ci s-a legat cu mâinile de gard așteptându-şi nepoții. După jumătate de oră am pus-o pe scaun, le-am adus nişte pături, şi am văzut bucuria din ochii ei când au intrat nepoții în ţară şi-a regăsit nepoții a fost adevăratul sens a dragostei de bunici”, a spus Adrian Ion Pop, comisar-şef.
O bunică de 52 de ani şi nepoțelul de 1 an şi 3 luni au fost găzduiți de o prietenă a polițistei de frontieră. După 3 zile cei doi au plecat în Italia
„Ce m-a impresionat după toată povestea asta este că dna s-a întors în Ucraina, deci dna respectivă este medic chirurg şi a hotărât să se întoarcă în Ucraina să-şi ajute prietenii, oamenii”, mai spune Melania Vancea, agent şef PTF Sighetul Marmației.
Că să nu le explice tabloul crunt al unui război neînțeles, unii părinți au inventat pentru copiii lor o poveste.
„I-am întrebat ce fac, ei mi-au spus că aici este o apă mică, dar ei au venit ca să meargă la mare. părinţii pentru a-i putea pregăti psihic că şi-au lăsat totul acolo le-au explicat că vin într-un concediu, vin la mare”, spune Adrian Ion Pop, comisar-şef
Preoții Grigor, Sidău şi Marcel, din Episcopia Maramureșului şi Sătmarului, au fost cei care le-au dat putere celor de la frontieră. Nu doar refugiaților, ci şi vameșilor
„Ei mi-au spus un singur lucru, în momentul în care te tai la un deget curge sânge, în momentul în care te tai la suflet curg lacrimi”, Adrian Ion Pop, comisar-şef PTF Sighetul Marmației
Finalul acestui material este un cadou pentru fetița de 11 ani al comisarului şef Adrian Ion Pop. Ea s-a uitat în fiecare zi la televizor, în speranța că-l va vedea pe tatăl ei în imagini. După două săptămâni în care comisarul a ajuns acasă, fetița l-a pupat în somn. Pentru Ioana avem următorul mesaj: fii mândră de tatăl tău!
