Anii trec, iar tradițiile din moși strămoși cu greu mai rezistă printre atâta modernism. Maramureșul este printre puținele zone din România unde mai există tradiții, iar cei tineri le pot vedea cu ochii lor. Este și cazul unui vechi obicei, șezătoarea, care sâmbătă seara a renăscut în Bontăieni, comuna Șișești. Cei care erau mici copii când tradiția s-a pierdut au reușit să-i adune pe bătrânii satului pentru a-și aminti de vremurile în care socializarea exista poate mai mult ca oricând.
În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole.
Sâmbătă seara, în căminul cultural din Bontăieni, bătrânii satului și-au reamintit de tinerețe. Într-un decor desprins din anii 1900 cu baloți de paie, șterguri vechi, oale de lut, ori mâncare tradițională, femeile satului le-au dat celor mai tineri și chiar nepoților o lecție de lucru manual. Au tors lână, au făcut zgărzi din mărgele ori au împletit ciorapi groși de lână și veste de iarnă. Cei mici au fost și cei mai curioși, reușind să învețe lucruri noi în timp ce se distrau.
N-a lipsit nici muzica din zona Maramureșului. Atracția serii a fost gorduna care s-a auzit până la cea mai îndepărtată casă din sat.
La eveniment au participat circa 100 de persoane din Bontăieni și satele vecine. Localnicii și-au propus să facă o tradiție din acest obicei și să organizeze anual acest eveniment.
Ionuț Boer, preot Bontăieni: ,,Ne-am organizat și am venit la o șezătoare așa cum se făcea pe vremuri. Cu lucru, cu voie bună și cu muzică. Iată, cei bătrâni și în această seară ne învață să lucrăm. Noi cei tineri, de la mic putem spune, suntem pregătiți să învățăm ca să putem duce tradițiile mai departe.”
Statisticile arată că, anual, peste 250 de mii de turiști vin în Maramureș, iar majoritatea sunt atrași de frumusețea obiceiurilor vechi care au rămas vii.
