Satul Lăpuș (azi județul Maramureș) a avut, la recensământul din anul 1941, 111 persoane care s-au declarat de religie israelită. 110 dintre și-au declarat limba idiș ca limbă maternă. Statistic reprezentau undeva la 10% din populația totală.
Comunitatea a fost destul de mare, astfel și-au construit o casă de rugăciuni, o baie rituală și chiar au putut să își angajeze un șakter(măcelar).
Majoritatea evreilor din sat munceau în pădure sau erau agricultori.
În anii războiului satul Lăpuș făcea parte din comitatul Solnoc-Dăbâca. În primele zile din luna mai 1944, jandarmeria maghiară (aflată sub ocupație nazistă) a strâns evreii din sat și i-a transportat în ghetoul din Dej.
După câteva săptămâni aceștia au fost transportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, aici și în alte lagăre au fost uciși aproape cu toții.
Puținii supraviețuitori care s-au întors după război au părăsit satul în următorii ani. Azi, în comuna Lăpus nu mai trăiesc evrei.