Nu prea credeam că voi ajunge ziua în care trebuie să scriu aceste rânduri. Din păcate, pentru ca libertatea de exprimare a jurnaliștilor din Maramureș este în pericol, mă văd nevoit să o fac. Aceste rânduri nu sunt despre mine personal (persoană fizică), ci despre mine – persoană publică, jurnalist local încă din 1999.
În cei peste 26 de ani de activitate niciodată nu s-a ajuns atât de departe. Niciun procuror sau polițist nu și-a permis să te citeze la audieri după publicarea unor articole de presă. Acest lucru s-a întâmplat în 29 septembrie 2025, într-o țară europeană, membră Schengen, stat NATO etc., etc., etc. La finalul citației, procurorul / polițistul ține să îți aducă aminte că ”se poate dispune aducerea în baza unui mandat de aducere!”. Motivul din spatele așa-zisei audieri, în calitate de martor, este unul clar pentru mine: cine sunt sursele, cine sunt cârtițele din domeniul silvic. Pentru că, vorba românească, ”cine nu este cu noi, este împotriva noastră” este perfect aplicabilă în acest caz. Dezvăluirile de pe site www.vasiledale.ro au creat haos în sistemul mafiot din pădurile Maramureșului. Încrengăturile dintre angajații Direcției Silvice Maramureș, Gărzii Forestiere, Poliție, Parchet, DGA, SRI sau Poliția de Frontieră sunt arhicunoscute. Totul se cunoaște, dar nimeni nu mișcă ”în front”, milioanele de euro vin, averile cresc. Când cineva „iese din rând și șoptește”, iar un jurnalist scrie, încep ”problemele”! Reducerea la tăcere a jurnalistului este în acest moment principalul scop al instituțiilor statului român.
Scurtă introducere. Cum au pregătit ”terenul” pentru a ajunge la jurnalist
În octombrie 2024 am publicat două articole în care prezentam cum s-a evaporat peste o mie de mc de lemn prin ”casare”. Adică lemnul a putrezit. (citește articolul aici: https://vasiledale.ro/2024/10/04/exclusiv-documente-1-000-mc-de-masa-lemnoasa-de-la-os-viseu-s-au-evaporat-pardon-s-au-casat-prin-putrezire-garda-forestiera-in-control-dar-recompensati-cu-cazare-speciala-echipament-watherproof-sau-me).
În luna decembrie s-a dispus începerea urmăriri penale IN REM în baza celor două articole. Infracțiunea: divulgare a informațiilor secrete sau nepublice, prev. de art.304 alin. 1 CP, urmare a sesizării formulate de către o unitate din structura RN Romsilva (vă spunem noi care este ”unitatea” – OS Vișeu prin șeful acestei ”unități din structura Romsilva”, care apropo nu are personalitate juridică! Astfel suntem tare curioși dacă sesizarea a făcut-o pe persoană fizică sau cum? – n.r.).
În luna martie 2025, spre sfârșit, sunt puse în aplicare mai multe mandate de percheziții domiciliare la angajați ai Direcției Silvice, la sediile a două instituții publice (Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Vișeu). Noi v-am prezentat dovada că perchezițiile au fost ilegale, iar judecătorul a fost efectiv MINȚIT de procurori și polițiști. Documentele prezentate de noi ERAU PUBLICE! Nu erau secrete, nu erau nepublice (citește articolul aici: https://vasiledale.ro/2025/06/01/exclusiv-ancheta-avem-dovada-ca-politistii-si-procurorii-au-inventat-din-pix-o-infractiune-pentru-a-face-perchezitii-intr-un-dosar-penal-deschis-doar-pentru-intimidare/). Ba mai mult, persoanele vizate erau tocmai angajații care erau martori dintr-un dosar penal instrumentat de procurorii anticorupție (citește articolul aici: https://vasiledale.ro/2025/03/30/exclusiv-ca-n-coreea-de-nord-perchezitii-dupa-doua-articole-publicate-pe-site-ul-www-vasiledale-ro-vizati-au-fost-tocmai-martorii-intr-o-plangere-penala-la-dna/).
După ce am publicat documentul în care scria ”negru pe alb” că ancheta se desfășoară după ce www.vasiledale a publicat cele două articole, ni s-a transmis NEOFICIAL că NU AM NICIO CALITATE ÎN ACEST DOSAR.
Două luni mai târziu, 23 mai 2025, al doilea val de percheziții în Maramureș. Aceleași persoane vizate. La acestea se adaugă câteva firme, dar și administratorii unei firme din Borșa. De această dată vin procurorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Aduc și elicopterele BlackHawk. Borșenii sunt luați și duși la București pentru audieri. Doar că la scurt timp sunt trimiși acasă cu trenul. În Baia Mare, directorul de atunci al Direcției Silvice Maramureș este percheziționat la pielea goală în stradă, în văzul oamenilor (citește articolul aici: https://vasiledale.ro/2025/05/23/exclusiv-ancheta-ca-pe-vremea-securitatii-comuniste-directorul-directiei-silvice-maramures-dezbracat-in-pielea-goala-pentru-a-fi-perchezitionat-e-a-doua-perchezitie-si-vor-mai-fi-nu-ma/). Informațiile publicate de noi sunt recunoscute oficial chiar de Inspectoratul General al Poliției Române (citește aici: https://vasiledale.ro/2025/05/23/incredibil-politia-confirma-oficial-seful-directiei-silvice-maramures-a-fost-dezbracat-in-pielea-goala-in-strada-pentru-a-fi-perchezitionat-un-procedeu-probatoriu-in-care-exista-o-suspici/).
În iunie 2025 am publicat un alt articol în care am prezentat faptul că secretara Direcției Silvice Maramureș a fost audiată în dosar și a fost întrebată clar despre jurnalistul Vasile Dale, despre când a vorbit și ce ultima dată cu mine. Atunci am început să ne întrebăm dacă nu cumva adevarata țintă sunt chiar eu (citește aici: https://vasiledale.ro/2025/06/12/exclusiv-secretara-directiei-silvice-maramures-audiata-astazi-la-intimidare-totul-pentru-a-putea-incepe-vanatoarea-de-jurnalisti/).
În 17 septembrie 2025 am revenit cu un alt articol în care am prezentat cum directoarea economică a Direcției Silvice Maramureș a fost pur și simplu luată de pe stradă și dusă la audieri. Această metodă era folosită de securitatea regimului comunist. Asta doar să nu ne ducem mai ”adânc” în istorie și să aducem aminte de ofițerii SS ai regimului nazist (citește aici: https://vasiledale.ro/2025/09/17/exclusiv-mai-ceva-ca-securistii-directoarea-economica-al-directiei-silvice-maramures-ridicata-de-la-poarta-sediului-si-dusa-la-audieri/
Coincidența continuă în cazul subsemnatului. La o săptămână distanță, pe 25 septembrie 2025, primesc un telefon de la șeful Biroului Delicte Silvice din cadrul SOP IPJ Maramureș. Îmi spune că trebuie să mă audieze (la ordinul procurorului) în calitate de martor într-un dosar penal deschis la 25 mai 2025 (sper să fi reținut corect data dosarului penal, n.r.). Întreb dacă dosarul la care face referire este cel deschis în urma celor două articole publicate pe site. Mi se răspunde că nu! Este deschis în urma unui articol publicat în 23/24 mai 2025. Care este acesta oare? Vă spunem tot noi: cel în care am făcut public faptul că directorul de la aceea dată al DS Maramureș a fost dezbrăcat în stradă în pielea goala, fiind practic umilit în public (citește aici: https://vasiledale.ro/2025/05/23/incredibil-politia-confirma-oficial-seful-directiei-silvice-maramures-a-fost-dezbracat-in-pielea-goala-in-strada-pentru-a-fi-perchezitionat-un-procedeu-probatoriu-in-care-exista-o-suspici/). Îi transmit organului de cercetare penală că da, fără probleme, vara viitoare când voi fi disponibil în municipiul Baia Mare. Îmi spune că trebuie săptămâna asta! I-am explicat situația și chiar mi-a transmis adresa de email de serviciu pentru a-i putea comunica niște detalii.
În 29 septembrie 2025 primesc pe emailul personal CITAȚIA în dosarul nr…/197/P/2025. Lăsând la o parte faptul că eu am transmis adresa corectă (permanentă) și organul de cercetare penală a trecut-o la adresă de corespondență, mi se transmite faptul că în data de 13 octombrie 2025, ora 10.00 ”este chemat la acest organ de poliție, în calitate de martor, pentru a fi audiat în cauza privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 275, alin. 1 din Codul Penal. În caz de neprezentare nejustificată se poate dispune aducerea în baza unui mandat de aducere”.
De ce audierea unui jurnalist este considerat un abuz
Libertatea de exprimare a jurnaliștilor nu poate fi negociată, condiționată sau limitată prin instrumente procedurale care, în realitate, maschează o tentativă de reducere la tăcere. Într-un stat de drept, organele judiciare trebuie să protejeze jurnalismul de investigație, nu să îl transforme în țintă. Prin urmare, chemarea la audieri și amenințarea cu mandatul de aducere constituie o ingerință disproporționată și nejustificată, încălcând art. 10 CEDO, art. 30 Constituție și jurisprudența constantă a instanțelor europene și române.
Sursele jurnalistice sunt considerate SURSE PROFESIONALE și se bucură de o PROTECȚIE JURIDICĂ SPECIALĂ, recunoscută atât în dreptul intern, cât și în dreptul european (CEDO). Această protecție derivă din natura activității jurnalistice – care servește un interes public fundamental: informarea corectă a cetățenilor și controlul democratic al autorităților publice.
În practică, instanțele române au recunoscut dreptul jurnalistului de a REFUZA DIVULGAREA SURSEI, considerând că acesta are caracter profesional (vezi Tribunalul București, Sentința nr. 4550/2018, cauza “Evenimentul Zilei”).
Conform jurisprudenței CEDO (Goodwin, Tillack), DIVULGAREA SURSEI NU poate fi cerută doar dacă sunt îndeplinite toate următoarele condiții cumulative (!!!):
- Există un interes public major și legitim (ex: prevenirea unei infracțiuni grave, protejarea securității naționale);
- Măsura este necesară și proporțională scopului urmărit;
- Nu există alte mijloace mai puțin intruzive pentru atingerea scopului;
- Decizia este luată de o instanță independentă, nu de organul de urmărire penală.
În România, procurorii sau polițiștii NU pot obliga jurnalistul să își divulge sursele, decât printr-o hotărâre judecătorească motivată (!!!), în condiții excepționale (care aproape niciodată nu sunt îndeplinite în cauze de interes public).
Ca să fim și mai expliciți, ca să înțeleagă orice funcționar cu apucături de securist, raport la LEGE:
Chemarea la audieri a jurnalistului în legătură directă cu articolele publicate constituie o ingerință în dreptul garantat de art. 10 CEDO. Organul de urmărire penală nu a justificat un scop legitim suficient de clar (de exemplu, protejarea securității naționale, ordinii publice sau prevenirii infracțiunilor grave).
Articolele vizau un subiect de interes public major: gestionarea fondului forestier, integritatea instituțiilor publice și presupuse fapte de corupție. Amenințarea cu mandatul de aducere are un efect disuasiv, afectând nu doar libertatea individuală a jurnalistului, ci și dreptul publicului de a fi informat.
În cauza Stoll c. Elveției (2007), CEDO a subliniat că, atunci când informația publicată contribuie la o dezbatere de interes general, marja de apreciere a statului este restrânsă. Scopul real al măsurii pare a fi identificarea surselor jurnalistului, ceea ce este interzis în mod implicit de jurisprudența CEDO (Goodwin, Tillack). În lipsa unui pericol real și actual pentru un interes public superior, o asemenea ingerință este neproporțională.
Contextul factual relevă un mecanism de intimidare: deschiderea de dosare penale in rem după publicarea unor articole de presă, percheziții, audieri repetate, solicitări nejustificate – toate indică o tendință de hărțuire judiciară, fenomen recunoscut și condamnat la nivel european.
Jurisprudența relevantă (suntem siguri că anchetatorii nu o cunosc)
1. CEDO – protecția surselor și libertatea presei
- Goodwin c. Regatului Unit (Hotărârea din 27 martie 1996): Curtea a statuat că protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile de bază ale libertății presei. Obligația de divulgare sau presiunea indirectă pentru identificarea surselor poate avea un efect disuasiv asupra libertății presei.
- Roemen și Schmit c. Luxemburg (Hotărârea din 25 februarie 2003): perchezițiile și chemarea la audieri a jurnaliștilor pentru identificarea surselor sunt măsuri disproporționate, chiar dacă ancheta vizează presupuse infracțiuni de divulgare a informațiilor confidențiale.
- Tillack c. Belgia (Hotărârea din 27 noiembrie 2007): Curtea a considerat că investigațiile penale inițiate pentru a identifica surse jurnalistice constituie o ingerință nejustificată, incompatibilă cu art. 10 CEDO.
- Ressiot și alții c. Franței (Hotărârea din 28 iunie 2012): CEDO a reafirmat că interesul public major al informațiilor publicate prevalează în fața interesului autorităților de a identifica sursele.
2. Jurisprudență românească
- Decizia Curții Constituționale nr. 62/2007: libertatea de exprimare nu poate fi restrânsă prin acte administrative sau judiciare în absența unei justificări obiective, clare și proporționale.
- Înalta Curte de Casație și Justiție – Decizia nr. 2452/2013: recunoaște dreptul jurnalistului de a proteja sursele ca parte a libertății presei și relevă că orice presiune pentru divulgarea acestora contravine art. 10 CEDO.
- Cazuri similare: În practica internă, instanțele au respins chemările sau sancțiunile aplicate jurnaliștilor care au refuzat să divulge surse, considerând că aceste măsuri reprezintă o ingerință disproporționată (Tribunalul București, Sent. nr. 4550/2018 – cauza „Evenimentul Zilei”).
Asta este valabilă și la interceptarea tehnică a jurnaliștilor, atât în cazul procurorilor care o cer, dar și a judecătorilor care dau curs și aprobă. Este valabilă și pentru unii indivizi din instituțiile de forță sau serviciile secrete, care încearcă să afle sursele jurnaliștilor sau informații compromițătoare pe linie informativ-operativă. Toate acestea sunt abuzuri, care vor fi tratate ca atare.
Băieți, a apus vremea securismului!
Sursa foto principal generat de AI cu titlu ilustrativ
Citește și:
3 mesaje
Vasile, daca rezisti vei decoperta niste chipie.
Trebuie sa reziști la intimidare și presiune de orice fel…FORȚĂ…
stay strong!