“Stimate domnule Dale,
Vă transmit aceste informații sub protecția anonimatului, deoarece provin din interior și nu doresc să îmi fie făcută publică identitatea. Consider că ceea ce s-a prezentat public despre evadarea de la punctul de lucru al Penitenciarului Baia Mare nu reflectă în totalitate ceea ce s-a întâmplat în realitate.
În primul rând, trebuie clarificat un aspect esențial: din ceea ce am cunoscut direct despre situație, deținutul NU a fost somat înainte de a părăsi punctul de lucru, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă în comunicarea publică. Evadarea a fost, în realitate, una neobservată în momentul producerii ei. Ulterior, situația a fost prezentată într-o manieră care să creeze impresia că deținutul a fost observat, identificat și somat înainte de a părăsi perimetrul.
Dacă există documente operative, procese-verbale, declarații ale agenților sau înregistrări care consemnează momentul exact al observării și al somării, acestea ar trebui verificate și confruntate cu realitatea din teren.
Un al doilea aspect extrem de important este intervalul de timp dintre momentul în care deținutul a părăsit efectiv punctul de lucru și momentul în care evadarea a fost anunțată oficial. Din informațiile pe care le dețin, au trecut aproximativ 10–15 minute până când situația a fost raportată ca evadare. Sunt minute extrem de importante într-o asemenea situație, deoarece reprezintă un avantaj considerabil pentru persoana căutată.
Mai mult, agenții aflați în escortă au încercat să contacteze unitatea pentru a anunța situația, însă inițial nu au primit răspuns. Și acest aspect ar trebui verificat foarte simplu prin evidențele apelurilor telefonice și prin cronologia exactă a evenimentelor.
După declanșarea căutărilor, situația din teren a fost, din ceea ce am putut constata, una extrem de haotică. Au circulat informații contradictorii privind direcția în care ar fi plecat deținutul, locurile în care ar fi fost văzut și informațiile transmise între structurile implicate. Inclusiv echipajele de poliție păreau, în numeroase momente, să opereze cu informații incomplete sau contradictorii.
Nu spun aceste lucruri pentru a acuza individual anumiți polițiști sau agenți. Spun că modul în care a fost gestionată operațiunea ridică serioase semne de întrebare și merită verificat independent, dincolo de comunicările oficiale.
Un alt aspect care merită investigat este prelungirea căutărilor și menținerea personalului peste intervalul procedural de 24 de ore. Din informațiile pe care le dețin, au existat numeroase „ponturi” care au determinat deplasări și continuarea căutărilor, deși acestea nu păreau să fi fost verificate suficient înainte de mobilizarea personalului. Trebuie verificat dacă această prelungire a fost justificată efectiv de necesitățile operative sau dacă, în anumite momente, scopul principal a devenit limitarea impactului public și mediatic al unei evadări care fusese deja gestionată defectuos în primele minute.
În opinia mea, problema principală nu este doar faptul că un deținut a evadat. Problema reală este ce s-a întâmplat în minutele de dinaintea anunțării evadării, cum s-a comunicat intern situația, de ce apelurile agenților din teren nu au primit inițial răspuns, dacă deținutul a fost sau nu somat efectiv și de ce versiunea prezentată ulterior public diferă de ceea ce s-a întâmplat în teren.
Un aspect care merită verificat este chiar decizia de a scoate deținutul la muncă în exterior. Din informațiile cunoscute în unitate, acesta nu mai fusese căutat de familie de luni de zile, avea conflicte grave cu soția și existau inclusiv informații că o amenințase cu moartea după ce aceasta îl părăsise. Cu toate acestea, a fost considerat apt pentru muncă în exterior, fără ca aceste elemente să pară să fi generat o evaluare serioasă a riscului.
Avizarea scoaterii la muncă a revenit directorului adjunct pentru pază. Tocmai de aceea ar trebui verificat foarte clar ce criterii de siguranță au fost analizate, ce informații au fost cunoscute la momentul avizării și cine și-a asumat concret decizia de a-l considera suficient de sigur pentru a fi scos din penitenciar.
În acest context, merită privită și persoana care avea responsabilitatea avizării, respectiv doamna director adjunct pentru pază. În urmă cu aproximativ doi ani, numirea sa pe această funcție a fost însoțită de un adevărat spectacol mediatic, fiind prezentată drept o mare premieră pentru sistem, ca prima femeie care ocupă funcția de director adjunct pentru pază — de parcă ar fi fost inventată penicilina.
Dincolo de această prezentare publică, ceea ce contează acum este foarte simplu: cine a avizat concret scoaterea deținutului la muncă, ce criterii de siguranță au fost verificate și cine își asumă decizia care a făcut posibil ca acesta să ajungă în exteriorul penitenciarului.
Vă rog să tratați aceste informații ca pe niște piste de verificat, nu ca pe niște afirmații care trebuie preluate automat. Tocmai de aceea vă transmit aceste lucruri: pentru că documentele și înregistrările pot demonstra foarte simplu dacă ceea ce s-a comunicat public corespunde sau nu realității.
Nu doresc să îmi fie dezvăluită identitatea și nu doresc să fiu contactat public în legătură cu acest mesaj. Consider însă că publicul are dreptul să știe dacă imaginea prezentată despre modul în care a fost gestionată această evadare corespunde realității din teren.
Un asemenea incident nu trebuie „cosmetizat” pentru ca instituțiile implicate să pară mai eficiente decât au fost în realitate. Dacă au existat erori, acestea trebuie cunoscute și corectate, tocmai pentru ca o situație similară să nu se repete.
Vă las pe dumneavoastră să verificați informațiile și să decideți dacă acestea se confirmă prin documente și surse independente.
