Un regizor britanic duce mai departe doina românească printr-o teză de doctorat. Jack a ajuns astăzi în Maramureş, unde a luat o primă lecţie de la localnicii care l-au întâmpinat cu cântec şi horincă.
„Suflă vântul în deal la cruce. Suflă vântul, lemne aduce”. Iar doina l-a adus pe Jack Wake-Walker, un tânăr regizor şi scenarist britanic, pentru a doua oară în România. Prima dată a ajuns la Viscri, iar acum la Călinești, Maramureş. A aflat despre tradiţionalul nostru cântec la cursul de culturi străine pe care îl urmează la Universitatea din Newcastle.
„Doina este pe cale de dispariţie şi există o listă în patrimoniul UNESCO, unde sunt o mulţime de tradiţii din întreaga lume care sunt în pericol să dispară”, a spus Jack Wake-Walker, regizor şi scenarist britanic.
Cântecul nostru de dor l-a fascinat atât de mult pe britanic, încât vrea să îşi scrie teza de doctorat despre doină. „Am ales Maramureşul, pentru că sunt de părere că doina are încă rădăcini puternice aici”, a mărturisit el.
Gazda regizorului a fost Măriuca Verdeș, care l-a întâmpinat cu horincă. Odată cu Jack a venit şi Kim, o prietenă de-a lui, care îl ajută să îşi facă teza de doctorat despre doină.
„O doină este, de fapt, legătura dintre om şi Dumnezeu, şi întreg Universul. Doinele sunt ca nişte rugăciuni, care, teoretic, erau tăinuite de omul care cânta”, a spus Măriuca.
„Mi-am dat seama că există multe asemănări între tradiţiile noastre. Este un fel de bocet şi este, de asemenea, foarte, foarte lung. În plus, este improvizat, ceea ce îl face să semene cu doina. Există această conexiune cu spiritul, cu alte lumi”, a fost de părere Kim Gray Ennis, amică de-ale lui Jack Wake-Walker.
La sfârşitul vizitei, Măriuca i-a oferit britanicului un CD cu doine româneşti. Cântecele nostre tradiţionale au fost incluse în patrimoniul UNESCO acum 15 ani.
sursa observatornews.ro
