Pokerul este un joc extrem de complex, iar cei mai buni jucători se diferențiază prin rezultatele pe care le obțin pe termen lung. Am citit aici că pentru a fi un jucător de poker de succes ai nevoie de mai mult de o bază teoretică solidă și ceva experiență. Este nevoie de multă disciplină, de un stil de viață sănătos, o minte echilibrată și de sustenabilitate pentru a putea fi mai bun decât ceilalți.
Cunoscătorii spun că procesul de învățare în poker nu se încheie niciodată, însă unul dintre cele mai dificile lucruri pentru un jucător este auto-evaluarea. De ce? Pentru că în analizarea rezultatelor la poker este loc de mult subiectivism.
Duncan Palamourdas, un cunoscut doctor în logică matematică, care a devenit celebru în lumea pokerului după ce a publicat numeroase articole și studii pe upswingpoker.com și pokernews.com, și care în prezent predă poker la Universitatea din California, a reușit să explice mai bine acest lucru, folosind exemplul unei mâini la masa de joc:
Să spunem că Alis primește doi popi (KK) de la dealer în timpul unui joc de poker într-un cazinou real. După ce toți jucătorii dinaintea ei se aruncă, ea plătește blind-ul. Următorul jucător, Bob, mărește miza, Alice răspunde și dublează, iar Bob face All-in. Alis plătește și vede că Bob are doi ași în mână.
Evaluarea felului în care a jucat Alis această mână se poate interpreta în 3 moduri diferite:
- Alis a jucat greșit, pentru că nu a citit corect situația. Bob avea o carte mai bună. Nimeni în afara de Alis nu este de vină pentru că nu a descifrat cartea pe care o avea adversarul.
- Bob ar fi putut la fel de bine să joace astfel și dacă avea AK, QQ sau JJ. Prin urmare, chiar dacă Alis are șanse mai mici decât Bob să câștige această mână, pe termen lung, aplicând aceeași strategie, va fi pe plus.
Enunțul nu prezintă suficiente date pentru a ne permite să tragem concluzii. Nu știm dacă Alis juca la o masă de tip cash sau la un turneu, nu știm dimensiunile stack-urilor celor doi și nici pozițiile de la masă, ca să nu mai vorbim despre istoricul și tendințele jucătorilor.
Duncan Palamourdas spune că singurul lucru care contează este modul în Alis se acționează în raport cu stilul de joc al lui Bob. Așadar, dacă Alis nu a reușit să-și dea seama cum va juca Bob cu acele mâini posibile menționate la punctul 3, nu avem cum să spunem dacă ea a jucat corect mână sau nu. Cert este că, dacă este să ne luăm după comportamentul așteptat al jucătorilor de top, mâna lui Alis era suficient de bună pentru ca ea să aibă de câștigat mai des decât ar fi pierdut.
Prin asta, Duncan dorește să sublinieze două lucruri. Primul, este că secretul în poker constă în colectarea și procesarea cât mai multor date relevante despre jucătorii de la masă, iar al doilea este că ghinionul și norocul nu trebuie să intre în ecuația evaluării unui jucător de poker.
În concluzie, evaluarea mâinilor la poker trebuie să se facă numai în baza strategiei și a rezultatelor pe termen lung. În acest mod, ghinionul și norocul nu vor mai juca un rol atât de important, cum este cazul în anumite sesiuni individuale de joc.
