În cele ce urmează vă prezentăm povestea unui volunar smurd in zona Țării Lăpușului: Cornel Petrehuș – omul care face voluntariat din pasiune. Omul care și atunci când nu este de serviciu și aude sirenele pompierilor sau echipajului SMURD, se urcă în autoturismul personal și pleacă pentru a da o mână de ajutor colegilor lui. Așadar, în cele ce urmează, o poveste a unui ”Salvator din pasiune”, un salvator pentru care ajutorarea semenilor este mai presus decât orice altceva.
Povestea începe în anul 2017
Am ales să fiu voluntar în programul ”Salvator din pasiune” în anul 2017, în cadrul ISU Maramureș. Atracția spre pompieri mi-a venit după ce am participat la stingerea câtorva incendii în localitatea Târgu Lăpuș. Atunci mi-am dat seama că vreau să fac parte din familia lor, din familia pompierilor.
Înainte mă gândeam să mă fac poliţist, exact cum a fost tata, cum este fratele meu, dar cu timpul lucrurile s-au schimbat, am început să mă orientez spre pompieri. Așa că m-am înscris în programul de voluntariat ”Salvator din pasiune”, unde am fost instruit să acord primul ajutor (lucruri esențiale, lucruri de bază). Apoi am fost instruit și pregătit pentru stingerea incendiilor.
Însoțindu-i la intervenții pe pompieri, am început să cunosc problemele oamenilor. Am văzut adevăratele lor probleme, am cunoscut oameni aflați în suferință. Iar acest lucru m-a motivat și mai tare.
În 2018 mi s-a propus să merg la un curs de perfecționare, cursul de paramedic. Bineînțeles am răspuns cu un mare DA. Am făcut cursurile în cadrul ISU Bihor, la Oradea, timp de o lună. După absolvire am ajuns să fiu a treia persoană în cadrul echipajului SMURD de la Pichetul de Pompieri Târgu Lăpuș. Aici am avut parte de foarte multe intervenții, unele mai grave, altele mai puțin grave, Aceste intervenții m-au făcut să acumulez experiență în domeniu. Toată lumea mă întreba de ce fac voluntariat, adică de ce merg să lucrez ca și ceilalți pompieri, fără să primesc nici un ban. Eu le răspundeam că o fac plăcere, din dorinţa de a salva viața unui om și pentru sentimentul acela de nedescris pe care îl ai după ce ai salvat viața cuiva , un sentiment pe care prea puțini oameni ajung să îl trăiască cu adevărat.
În 2017, când am început activitatea de voluntariat la Pichetul de Pompieri Târgu Lăpuș, eram încă elev la Liceul Tehnologic „Grigore C. Moisil” din Târgu Lăpuș, pe care l-am absolvit în anul 2019.
În perioada cât eram în liceu, după terminarea orelor, fugeam la pompieri să fac voluntariat. Profitam de fiecare ocazie sau oră liberă să vin să fac voluntariat sau dacă timpul nu îmi permitea , măcar să îi salut .
În perioada 2017-2022 am acumulat peste 4.000 de ore de voluntariat și am participat la sute de intervenții. Din fiecare am avut extrem de multe lucruri de învățat.
O viaţă salvată şi sentimente de nedescris
De la o intervenție la alta înveți anumite lucruri și bineînțeles după fiecare rămâi cu un sentiment greu de descris în cuvinte: de exemplu sentimentul pe care l-am avut după salvarea unui tânăr de 29 de ani care a ales să își pună capăt zilelor. Echipajul SMURD, compus din Ioan Giurgiu, Coman Nicolae și subsemnatul, Petrehuş Cornel, a ajuns la faţa locului. Am început procedurile de acordare a primului ajutor, dar s-a constatat că victima este în stop cardio-respirator. Am recurs la manevrele de resuscitare, iar colegul meu Coman a luat legătura cu dispeceratul şi le spunea exact ce se întâmplă la locul intervenției. Colegul meu Giurgiu menținea capul victimei și îl ventila mecanic, între timp eu executam compresiunile toracice. Între timp colegul meu Coman a primit confirmarea medicului de gardă de pe terapia intensivă mobilă de a i se administra adrenalină.
După primele 5 minute de resuscitare încă nu avea niciun semn vital. Am continuat resuscitarea. După ce am ajuns la aproximativ 11 minute de resuscitare a venit din nou rândul meu să stau să mențin capul pacientului și să îl ventilez mecanic. După câteva secunde colegul meu Coman ne oprește și zice: stați, stați! I-a verificat pulsul și a zis că îi bate inima ,mi-a luat mâna și a pus-o să simt şi eu pulsul. Am simţit că îi bate inima și dintr-o dată am avut un sentiment unic și imposibil de descris! Noi, echipajul de atunci, am reușit să readucem la viață un tânăr!
Colegul meu a sunat iarăși doctorul și l-a anunţat că am reușit să scoatem tânărul din stopul cardio-respirator solicitând totodată să vină spre noi în sprijin cu echipajul de Terapie Mobilă Intensivă. Între timp am început operațiunea de stabilizare a pacientulul și transportul la ambulanța Smurd , în timp ce colegul meu Coman ventila mecanic victima. M-am simţit atât de împlinit și am avut un sentiment pe care nu îl pot descrie în cuvinte. Mi-au dat lacrimile, dar în același timp zâmbeam și radiam de fericire.
După câțiva kilometri parcurși ne-am întâlnit cu terapia intensivă mobilă și am predat pacientul. Am primit felicitări din partea medicului, asistentului și paramedicilor. După terminarea transferului ne-am întors la subunitate unde toți colegii ne-au întrebat: Cum e? Ce ați făcut? Ați reușit sau nu? Noi, cu zâmbetul pe buze, le-am răspuns: Da! Am reușit, trăiește! Și am început să le povestim cum a decurs intervenția. După aproximativ o săptămâna, cu durere in suflet am aflat că tânărul s-a stins din viață după 3-4 zile după ce a fost internat in secția de Terapie Intensiva a Spitalului Județean din Baia Mare.
Încă o intervenţie de succes
Aș mai dori să relatez încă o intervenție avută cu un alt echipaj SMURD, care a avut loc în data de 13 ianuarie 2021. Este vorba despre o fată dintr-un sat de pe lângă orașul Târgu Lăpuș. O fată simplă, foarte harnică. Din neatenție și-a prins degetele de la mâna stânga în moara de măcinat porumb pentru animale. Ajunși la locul incidentului am găsit victima care, din păcate, deja își pierduse 4 degete de la mâna stângă. Am reuşit destul de repede să oprim hemoragia și am început transportul spre UPU SMURD Baia Mare. Apoi ne-am întors la subunitate, unde mi-a venit ideea să o caut pe domnișoara rănită pe site-urile de socializare. Doream să aflu cum se simte, dacă este bine. Tânara mi-a povestit prin ce proceduri a trecut, dar şi faptul că este foarte supărată și că plânge pentru că îşi pierduse degetele. Eu am făcut tot posibilul să o liniștesc și să o fac să se simtă mai bine. Chiar am reușit şi am primit mulţumiri din partea ei pentru primul ajutor pe care i l-am acordat tot echipajul.
Într-o zi am fost solicitați la o altă intervenție cu predare la UPU SMURD Baia Mare. După ce am predat pacientul, ştiind că domnișoara respectivă este internată, m-am gândit să îi fac o vizită. Am fost întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Mi-a mulţumit încă odată pentru tot și mai ales pentru vizita făcută. Chiar am făcut o poză împreună. De atunci oriunde ne întâlnim, pe stradă, la diverse evenimente, îmi mulțumește și spune că sunt un erou și mă felicită pentru ceea ce fac. Când aud asemenea cuvinte sunt copleșit de emoții, zâmbesc ca un copil și mă simt cel mai fericit și cel mai împlinit om de pe pământ.
Stau și mă gândesc uneori ce se întâmpla dacă profesioniștii de la ISU Maramureș nu m-ar fi ales pentru cursul de paramedic. Sigur nu ar fi ajuns să trăiesc asemenea sentimente puternice de fericire și împlinire sufletească.
Pe această cale țin să mulțumesc cadrelor din ISU Maramureș, instructorilor pe care i-am avut la cursul de paramedic de la ISU Bihor, respectiv Darius Borz și Marius Todea, pentru tot ce au făcut pentru mine. De asemenea, mulțumesc familiei, rudelor, prietenilor, colegilor care m-au susținut în activitatea mea de voluntariat.
03.04.2017 
04.04.2017
Cele două intervenții au avut loc în momentul în care am ieșit de la școala și am pornit sa merg spre casă. Am văzut mașinile de pompieri mergând spre intervenție iar în acel moment am luat motocicleta și m-am luat după mașinile pompierilor. Am ajuns la locul incendiului și nu a mai contat faptul că eram îmbrăcat cu hainele de școală. Am sărit și am ajutat pomperii la stingerea focului.
13.01.2021 
