Sânziana, zeiță agrară, este protectoare a lanurilor de grâu și a femeilor măritate. Aceasta dă bob spicului de grâu, miros plantelor de leac, ursește fetele de măritat și vindecă oamenii de boli și suferințe.
În Țara Lăpușului, fetele își împletesc cununi de sânziene și le aruncă pe apă: „În ajun de Sânziene fetele mărg și culeg flori de sânziene di pă câmp și fiecare fată îș’ face o cununiță să vadă când s-a mărita, cum s-a mărita. Când mărg să culeagă sânzienele fetele cântă: Noi mereu să culejem sânziene, flori frumoasă, să le facem cununiță, să vedem dacă ne-om mărita anu aiesta…”
În alte zone fetele aruncă cununa de sânziene pe acoperișul casei, poartă flori de sânziene în păr și în sân și le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul.
În Țara Maramureșului se rotește făclia aprinsă. Când începe să înnopteze, feciorii și fetele urcă în vârful dealului, se adună în cerc și își aprind făcliile, rotindu-le deasupra capului sau în față, în sensul rotirii Soarelui. Pentru a fi iubite de către feciori, fetele rosteau: „Așa cum se uită feciorii la făclie, așa să se uite și la noi.”
Se crede că în această zi cucul amuțește, sărbătoarea fiind numită și Amuțitul cucului. Cucul cântă de la Blagoveștenie până la Sânziene, când se spune că se îneacă cu orz și se transformă în uliu.
Credințe și superstiții:
- în noaptea de Sânziene, fetele se spălau în apa râului pentru a fi frumoase și iubite de feciori;
- nu se lucrează nimic, iar dacă este nesocotită ziua de Sânziene, vor avea loc furtuni, plantele vor rămâne fără leac și miros, iar oamenii se vor îmbolnăvi;
- în noaptea de Sânziene se spune că animalele stau de vorbă;
- florile de sânziene se pun la icoane, ferestre și uși pentru a proteja casa și familia;
- dacă vremea este frumoasă de Sânziene, urmează o perioadă favorabilă seceratului și cositului.
Sânzienele în legende:
În noaptea de Sânziene, o zână frumoasă, îmbrăcată în straie de flori, se scaldă în râu, iar fetele nemăritate își fac cununi din sânziene și intră în apă rostind: „Sfântă apă curgătoare, spală-mă pentru a fi mândră!”
Sânziana, împreună cu alte zâne și fete frumoase, cântă, dansează și zboară peste câmpuri, purtând o mantie din care curge un praf auriu (polenul), ocrotind culturile și dăruind plantelor de leac puteri vindecătoare.
Gabriela Filip, muzeograf
foto: Felician Săteanu, Ovidiu Opriș, Gabriel Motica
