La 70 de ani de la aderarea României la UNESCO, avem un bun prilej de a reflecta asupra responsabilității pe care o avem față de patrimoniul cultural și spiritual pe care l-am moștenit.
Pentru Maramureș, această aniversare are o semnificație aparte, pentru că puține zone din Europa se bucură de privilegiul de a deține un număr atât de mare de valori înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Bisericile noastre de lemn reprezintă esența Maramureșului, iar recunoașterea UNESCO întărește convingerea că identitatea locală poate deveni patrimoniu al întregii umanități atunci când este păstrată cu respect și responsabilitate.
De aceea, protejarea acestei moșteniri trebuie să devină o prioritate permanentă. Incendiul care a mistuit biserica de lemn din Posta ne-a arătat cât de fragilă este această moștenire și cât de repede se poate pierde ceea ce timpul a păstrat timp de secole. Tocmai de aceea, lucrez, împreună cu specialiști în domeniul patrimoniului, cultelor și protecției monumentelor istorice, la o inițiativă legislativă dedicată consolidării măsurilor de prevenire a incendiilor la bisericile de lemn și la celelalte lăcașuri de cult aflate în patrimoniul național și universal.
Îmi doresc ca această inițiativă să pornească din Maramureș, din lecția dureroasă pe care am trăit-o, și să ofere un cadru de protecție pentru toate monumentele istorice similare din România.











