Analizând propunerea formulată prin prisma dispoziţiilor art. 225 Cod procedură penală, raportat la art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi o va admite pentru următoarele considerente:
Pentru ca o măsură de reţinere sau de arestare să fie permisă, trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârşit o infracţiune, iar noţiunea de „motive plauzibile” sau „indicii temeinice” depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte şi informaţii care să convingă instanţele cu privire la existenţa acestor indicii temeinice, dar acest lucru nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzele împotriva inculpatului la momentul arestării.
Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor, iar faptele probatorii care ar putea da naştere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza Calleja contra Maltei).
Art. 5, lit. c din Convenţia europeană a drepturilor omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de „motive verosimile” a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenţei unor date, informaţii, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea ce face obiectul judecăţii.
Art. 202 Cod procedură penală impune o serie de condiţii pentru ca măsura arestării preventive să poată fi dispusă, aceasta fiind o măsura preventivă excepţională; în nici un caz ea nu anticipează o pedeapsă asupra fondului, după cum s-a decis, în cauza Wemhoff contra Germaniei.
O primă condiţie care trebuie a fi îndeplinită pentru a se dispune o măsură preventivă este aceea a lipsei unor impedimente la punerea, respectiv exercitarea acţiunii penale în cauză. Apoi, măsura preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată. Nu în ultimul rând, măsura trebuie să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Necesitatea luării sau a menţinerii celei mai grave măsuri preventive trebuie analizată prin prisma scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Premisa de la care se porneşte pentru a analiza oportunitatea luării măsurii arestării preventive este aceea a existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune de o anumită gravitate.
În prezenta speţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că s-a conturat suspiciunea rezonabilă că inculpaţii X, Y, Z, Q şi W, faţă de care se efectuează cercetările, au participat la comiterea infracţiunilor reţinute în înscrisurile de la dosar.
Agresorii: doi frați și cei cinci fii ai lor
Astfel, în prezentul dosar, există indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul arătat în art. 5, paragraf 1, lit. c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că, în cursul anului 2019, fraţii X şi Q, împreună cu fiii acestora (Y, Z, W, BB şi AA) au demarat o activitate de exploatare a unor persoane vulnerabile, cu handicap fizic sau fără adăpost, care nu se pot întreţine singure şi nu au resurse de subzistenţă. Astfel, membrii familiilor … foloseau persoanele vulnerabile în gospodăria lor la prestarea de diverse munci fizice, victimele fiind constrânse moral şi fizic să se supună cerinţelor inculpaţilor.
Este important de precizat că gospodăriile celor doi fraţi … se află în vecinătate una de cealaltă, în comuna …., judeţul Maramureş.
Pentru a se asigura că persoanele vătămate nu părăsesc gospodăria inculpaţilor, aceştia le-au agresat în repetate rânduri, le-au ameninţat, le-au aplicat tratamente degradante şi le-au umilit, ajungând chiar să le înfometeze. Victimele nu au fost plătite pentru munca prestată, iar când au încercat să fugă, au fost agresate şi ameninţate cu moartea.
La analizarea existenţei suspiciunii rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, judecătorul de drepturi şi libertăţi va avea în vedere, în primul rând, declaraţiile persoanelor vătămate, care se coroborează între ele.
Astfel, din declaraţia persoanei vătămate a rezultat că, în cursul anului 2015, a prestat activităţi lucrative la familia X, astfel că îi cunoştea pe membrii acesteia. În toamna anului 2019, în timp ce se îndrepta spre …., persoana vătămată a fost luată de pe stradă de inculpatul X şi dusă cu autoturismul în …. Deşi a discutat cu inculpatul să primească bani pentru munca prestată, acest lucru nu s-a mai întâmplat, persoanei vătămate spunându-i-se şi că, dacă va fugi, X va trimite pe cineva după ea şi va fi agresată.
Din susţinerile persoanei vătămate , a reieşit că aceasta dormea pe o saltea, în aceeaşi încăpere în care dormea şi inculpatul X, aceeaşi soartă având-o şi numitul … (identificat ulterior ca ).
Din ancheta socială efectuată de asistentul social din cadrul Primăriei Comunei …, a rezultat că persoana vătămată provine din sistemul de protecţie, neavând familie şi fiind şcolarizată în instituţii speciale (şcoli ajutătoare). Acesta a locuit o vreme pe străzi şi, fiind evaluat din punct de vedere psihiatric, s-a stabilit că prezintă retard mental moderat şi deficienţă semnificativă a comportamentului. Potrivit evaluării psihologice, persoana vătămată posedă o gândire lentă, incomplet dezvoltată, această nefiind capabilă să realizeze operaţii de sinteză şi abstractizare. De asemenea, victima prezintă deficit accentuat la limbajului, având şi dificultăţi de coordonare motorie fină (aceasta determinând dificultăţi în realizarea unor activităţi curente legate de igiena corporală şi alimentaţie).
După identificarea numitului , acesta a fost audiat, arătând că a părăsit locuinţa familiei sale din satul …, întrucât nu se înţelege cu tatăl său. Ajuns în Maramureş, în gara din Baia Mare, a fost abordat de inculpatul Y, care i-a propus să îi ofere de lucru la animale, în contra sumei de 200 lei pe lună (plus mâncare şi loc de dormit). Persoana vătămată a fost de acord, astfel că a fost dusă la gospodăria inculpatului, unde muncea şi numitul .
Din declaraţia numitului , a rezultat că a fost agresat cu biciul şi cu pumnii de către inculpatul Y, atunci când nu a avut suficientă grijă de animale. De asemenea, a fost obligat să culeagă iarba furată de inculpaţi de pe câmpurile altor săteni, iar dacă a refuzat, a fost lovit.
Deşi înţelegerea cu inculpatul presupunea să fie plătit, numitul nu a primit nicio sumă de bani; mai mult, când a vrut să plece din gospodăria familiei…, persoana vătămată a fost ameninţată cu agresiuni de inculpaţii X şi Y.
Susţinerile acestei persoane vătămate confirmă afirmaţiile numitului , în sensul că nu au fost plătiţi pentru munca prestată, că nu primeau mâncare, decât o dată pe zi, că nu erau lăsaţi să plece în sat, dar şi că erau ameninţaţi şi agresaţi.
Bătut cu biciul. Nu primea hrană
Potrivit raportului de expertiză psihologică …, persoana vătămată prezintă marca traumatică de intensitate severă, corespunzătoare situaţiilor de privare de libertate, agresivitate intenţionată, lezare corporală, expunerea la violenţe împotriva altor persoane. Psihologul a apreciat ca fiind credibile următoarele fapte: persoana vătămată a fost privată de libertate la locuinţa numiţilor Y şi X; privarea de libertate conţine premeditarea şi intenţionalitatea făptuitorilor; victima a fost bătută cu biciul de cei doi inculpaţi; victima a fost martoră la agresiunile aplicate lui ; victima a fost ameninţată cu bătaia pentru a nu fugi; victima a fost supusă privării de hrană suficientă.
Este relevantă în aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi concluzia psihologului: conceptul de timp, ca durată şi succesiune, este corespunzător vârstei de dezvoltare de 10 ani, ca urmare nu pot fi luate în considerare reperele de durată din declaraţiile victimei.
În cadrul cercetărilor efectuate, a fost identificată şi persoana vătămată , aceasta prestând munci forţate în gospodăria numitului Q.
Declaraţiile persoanei vătămate relevă, de asemenea, că a muncit în gospodăria inculpatului, fără a fi plătită, că era pusă chiar să fure lemne de foc de la vecinii inculpaţilor, în aceeaşi situaţie aflându-se şi alte persoane. Numitul i-a cunoscut şi pe şi , despre aceştia declarând că munceau pentru X.
Îți vom face loc de veci în cimitirul nostru
Potrivit persoanei vătămate, nu trecea o săptămână fără a fi agresată şi nu era lăsată singură, fiind mereu supravegheată. De regulă, W o agresa pe persoana vătămată (chiar şi cu o lopată), iar Q o ameninţa (că nu va scăpa niciodată de acolo, că îi vor face loc de veci în cimitirul lor, întrucât va munci la ei toată viaţa, etc.).
Persoana vătămată a muncit cea mai îndelungată perioadă de timp la familia Q, cu intermitenţe, după fiecare plecare fiind adusă înapoi de unul dintre membrii acestei familii.
Şi persoana vătămată a fost supusă expertizării psihologice, fiind constatată în privinţa sa tulburare de stres posttraumatic. Gradul de severitate al traumei este catastrofal, corespunzător situaţiilor de privare de libertate, agresivitate intenţionată, urmărire cu scopul privării de libertate. Psihologul a apreciat ca fiind credibile următoarele fapte: persoana vătămată a fost privată de libertate la locuinţa numiţilor Q şi W; victima a fost bătută de cei doi inculpaţi; victima a fost martoră la agresiunile aplicate lui … şi ; victima a fost supusă privaţiunii de hrană, umilinţelor din partea celor doi făptuitori, a fost urmărită după ce a fugit şi adusă cu forţa înapoi.
Bătut cu furca, pus să fure, ascunși în ieslea cailor sau în pod când venea poliția
Aceleaşi acuzaţii au fost aduse inculpaţilor şi de persoana vătămată , aceasta precizând că a fost obligată la prestarea de muncă de inculpaţii Q, W şi Z, fără a fi plătită. Victima a arătat că primea două felii de pâine toată ziua, că a fost bătută cu biciul şi ameninţată cu moartea pentru a nu pleca, dar şi că nu era lăsată singură (fără un membru al familiei), astfel că nu a putut să sesizeze persoanele abilitate despre ce i se întâmplă.
Din declaraţia victimei, a mai rezultat că a fost pusă să fure lucernă împreună cu inculpatul W, acesta din urmă agresând-o cel mai des (chiar şi cu o furcă). În situaţiile în care venea poliţia la locuinţa familiei…, persoana vătămată era pusă să se ascundă în pod sau în ieslea cailor.
Şi persoana vătămată a fost supusă expertizării psihologice, fiind constatată în privinţa sa tulburare de stres posttraumatic – prezenţa mărcii traumatice de intensitate severă. Gradul de severitate al traumei este catastrofal, corespunzător situaţiilor de privare de libertate, agresivitate intenţionată, emoţii din registrul terorii şi umilinţelor severe. Psihologul a apreciat ca fiind credibile următoarele fapte: persoana vătămată a fost privată de libertate la locuinţa numiţilor Q, Z şi W; victima a fost supusă privării de hrană şi umilinţelor din partea celor trei; victima a fost bătută de cei doi inculpaţi – Q şi W; victima a încercat să fugă, a fost prinsă şi bătută; victima a fost martoră la agresiunile aplicate lui ; victima a fost supusă privaţiunii de hrană, umilinţelor din partea celor doi făptuitori, a fost urmărită după ce a fugit şi adusă cu forţa înapoi; victima a fost supusă lezării corporale severe, evenimentele de efracţie prin violenţă erau aproape zilnice, lipsite de control, victima a perceput intenţionalitatea făptuitorului, fiind lăsată fără posibilitatea de a accesa ajutorul în situaţia de durere şi pericol, fiind îndeplinite criteriile de eveniment traumatic de tip tortură.
Este important a se sublinia că, în cazul tuturor victimelor evaluate, psihologul nu a decelat elemente de contaminare a mărturiei.
Persoanele vătămate, au participat la recunoaşteri ale agresorilor după fotografie, activităţile procedurale fiind consemnate în procese verbale ataşate la dosarul cauzei.
Găsit la percheziție ținut captiv într-o cameră încuiată cu lacăt
Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 04.06.2020 la domiciliile inculpaţilor, organele de poliţie din cadrul SCCO Maramureş l-au găsit încuiat sub lacăt într-una dintre încăperile gospodăriei inculpatului Q pe numitul . Acesta a fost audiat în calitate de persoană vătămată, arătând că a fost dus la locuinţa familiei… încă din data de 1 iunie 2020, pentru a munci. Pe timpul nopţii, victima a fost ţinută într-o cameră încuiată cu lacăt, iar pe timp de zi, era pusă să muncească, fiind supravegheată în permanenţă de membrii familiei.
Conform Raportului de evaluare psihologică …, victima prezintă deficienţă mintală medie, nivel cognitiv precar sub aspectul raţionamentului, înţelegerii, redării, criticismului. Susţinerile persoanei vătămate au fost apreciate ca fiind credibile (cu precădere privarea de libertate şi forţarea la prestarea de munci fizice).
Faptul că persoana vătămată a fost găsită încuiată într-o încăpere este consemnat şi în procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la imobilul din ….
Despre faptul că familiile exploatează diferite persoane aflate în situaţii vulnerabile a declarat şi martorul , acesta precizând că „slugile” nu erau tratate omeneşte, nu primeau mâncare, erau bătute şi puse la muncă forţată. Toţi acei bărbaţi exploataţi arătau foarte rău, erau slabi, murdari, flămânzi şi nu erau lăsaţi să umble singuri prin sat.
Aceleaşi susţineri le-a făcut şi martorul , acesta chiar fiind luat la rost şi ameninţat de Z şi …, întrucât aceştia au crezut că martorul le-a luat „o slugă” care avea cunoştinţă de mai multe infracţiuni comise de inculpatul Z.
Aşadar, probele administrate până în prezent conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile care li se reţin în sarcină, agresând persoanele vătămate şi obligându-le să presteze muncă, fără a le plăti. Persoanele vătămate au fost lipsite de libertate, în sensul că au fost supravegheate mereu de membrii familiei… pentru a nu fugi, au fost înfometate, umilite şi ameninţate cu alte agresiuni, în cazul în care ar pleca.
Contradicţiile din reperele temporale furnizate de persoanele vătămate provin din nivelul de dezvoltare al acestora (majoritatea având deficienţe mentale), din traumele suferite ca urmare a agresiunilor aplicate în mod repetat şi a umilinţelor la care au fost supuse.
Deşi inculpaţii nu au recunoscut comiterea infracţiunilor de care au fost acuzaţi, pretinzând că victimele au fost libere să plece oricând ar fi vrut, că ar fi fost hrănite şi spălate, că ar fi fost plătite pentru munca prestată, susţinerile acestora nu sunt confirmate de nicio probă administrată până în prezent în cauză.
În acelaşi sens, apărările formulate de inculpaţi în sensul că victimele nu prezintă urme de agresiuni nu pot fi primite de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în raport de durata de timp trecută de la momentul acelor acţiuni violente, timp în care urmele fizice au dispărut.
De asemenea, susţinerile inculpaţilor că s-ar fi efectuat o altă percheziţie la domiciliile lor, anterior datei de 04.06.2020, nu sunt confirmate de actele dosarului, singura percheziţie domiciliară încuviinţată fiind cea efectuată în data anterior menţionată.
Verificările efectuate de organele de poliţie în data de 30 mai 2020 au avut la bază planul de acţiune dispus pentru verificarea respectării legislaţiei privind evidenţa persoanelor – identificarea de persoane care deţine acte de identitate expirate ori care nu respectă legislaţia în vigoare cu privire la stabilirea domiciliului şi a reşedinţei, aşa cum rezultă din procesul verbal de la fila 38 din vol. I din dosarul de urmărire penală.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că inculpaţii au vizat în activitatea lor infracţională acelaşi tipar de victimă: persoane fără adăpost, cu un nivel de dezvoltare intelectuală redus, incapabile să se protejeze şi să exprime opoziţie eficientă faţă de tratamentul aplicat, fără suport familial şi fără surse de venit, acestea caracteristici asigurând succesul activităţii infracţionale până în momentul intervenţiei organelor judiciare.
Este relevantă în aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi depoziţia martorului , ….., unde au fost duse persoanele vătămate , şi . Astfel, martorul a arătat că, după cazarea persoanelor vătămate în acest centru, s-au prezentat mai multe persoane de etnie romă (inclusiv 3 bărbaţi), care au vrut să ia legătura cu victimele şi care s-au manifestat recalcitrant când li s-a refuzat accesul în incintă.
În mod evident, probaţiunea ce se va administra în continuare în cauză va lămuri toate aspectele relevante cauzei.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, existând o suspiciune rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare (una dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor fiind aceea de trafic de persoane, prevăzută expres ca temei de arestare) şi, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care aceştia provin şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, trebuie menţionat că, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367, alin. 1 şi 6 Cod penal, legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. De asemenea, pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210, alin. 1, lit. a şi b Cod penal, raportat la art. 182 alin. 1, lit. a şi b Cod penal (enumerată expres ca temei de arestare), legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
Astfel, rezultă că prima teză a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală se regăseşte în condiţiile prezentei speţe.
Starea de pericol pentru ordinea publică se deduce din circumstanţele concrete ale cauzei, iar în acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, pot să provoace o tulburare socială de natură să justifice măsura arestării preventive.
La analizarea existenţei pericolului public pentru ordinea publică, exigenţă impusă la luarea celei mai grave măsuri preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere împrejurările comiterii faptelor (inculpaţii au demarat o activitate susţinută de exploatare a persoanelor vulnerabile, folosindu-se de acestea la prestarea de activităţi gospodăreşti şi nu numai, fără a le remunera, fără a le hrăni, privându-le de libertate şi agresându-le), dar şi urmările produse (persoanele vătămate prezintă tulburare de stres posttraumatic cu status traumatic sever sau catastrofal, fiind identificată chiar percepţia torturii în privinţa uneia dintre ele, iar efectele tratamentului degradant la care au fost supuse va fi resimţit o lungă perioadă de timp, cu atât mai mult cu cât majoritatea dintre acestea au suferit anterior şi alte traume).
Este relevant din acest punct de vedere şi faptul că inculpaţii au acţionat într-o manieră organizată, X şi Y exploatând victime în interesul propriei familii, iar Q, Z şi W vizând bunăstarea propriei familii, cu toţii având cunoştinţă de situaţia „slugilor” celorlalţi.
Astfel de infracţiuni au o rezonanţă deosebită şi în rândul comunităţii, fiind apreciate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi ca fiind de natură a tulbura opinia publică şi de a îi afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială, în lipsa unei reacţii ferme.
Apoi, cu privire la persoana inculpaţilor, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere criteriile impuse de teza a doua a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală: anturajul şi mediul din care provin inculpaţii, antecedentele penale, alte împrejurări privitoare la persoana acestora. Aceleaşi criterii sunt regăsite şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006: caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existenţa riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenţia.
Suspecții – o parte, recidiviști
În prezenta speţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere faptul că, din fişele de cazier judiciar, rezultă că inculpaţii Z şi W sunt recidivişti. Astfel, prin Sentinţa penală nr. …/09.11.2016 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în data de 22.11.2016, inculpatul Z a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, acesta fiind încarcerat în data de 29.11.2014 şi liberat condiţionat în data de 16.01.2018, cu un rest din pedeapsă rămas neexecutat de 586 zile (inculpatul suferind şi alte condamnări în trecut).
Apoi, inculpatul W a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani 5 luni şi 20 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. …/19.01.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin necontestare în data de 31.01.2017 (hotărâre de contopire), fiind încarcerat în data de 17.06.2016 şi liberat condiţionat în data de 21.08.2018, cu un rest rămas neexecutat de 316 zile; şi acest inculpat a suferit mai multe condamnări în trecut.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nici inculpatul Q nu se află la primul contact cu legea penală, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, prin Sentinţa penală nr. …/03.02.2016 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. …/A/20.07.2016 a Curţii de Apel Cluj; inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei în 25.07.2016 – 29.03.2017, fiind liberat condiţionat cu un rest rămas neexecutat de 117 zile închisoare.
În privinţa inculpaţilor … şi Y, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, însă aceştia, la fel ca ceilalţi inculpaţi, nu au ocupaţie, nici loc de muncă.
De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate face abstracţie de faptul că inculpaţii au dat dovadă de îndrăzneală deosebită, infracţiunile de care sunt acuzaţi fiind comise într-o perioadă îndelungată de timp.
Reţinând şi aspectele rezultate din percheziţiile domiciliare efectuate în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că, lăsaţi în libertate, inculpaţii ar putea să persevereze în acelaşi comportament infracţional.
Aşadar, având în vedere aspectele expuse în considerentele prezentei încheieri, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că riscul de continuare a activităţilor infracţionale de către inculpaţi apare plauzibil şi pertinent, motiv pentru care se justifică luarea măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecinţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că este îndeplinită în cauză şi condiţia existenţei unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce priveşte necesitatea luării unei măsuri preventive, aşa cum s-a mai arătat în considerentele prezentei încheieri, aceasta rezultă din gravitatea faptelor comise şi din ansamblul activităţilor infracţionale desfăşurate, inculpaţii fiind cercetaţi pentru comiterea unor infracţiuni extrem de grave, îndreptate împotriva persoanelor vulnerabile.
În acest sens, în jurisprudenţa europeană, s-a precizat că, „în alegerea unei măsuri preventive pentru prima dată, instanţele se pot baza pe prezumţii relative slabe, cum ar fi gravitatea acuzaţiilor, poziţia suspectului în societate, natura infracţiunilor de săvârşirea cărora este acuzat, etc. Curtea este conştientă de faptul că existenţa unui risc de sustragere de la proces sau de recidivă, nu poate fi demonstrat cu acelaşi grad de certitudine ca existenţa unui fapt care deja a avut loc. Acest lucru este a fortiori adevărat, la începutul unei anchete penale, atunci când autorităţile de urmărire penală au mai puţine informaţii despre suspect, legăturile sale, împrejurările cauzei, etc. Acest lucru explică de ce standardul Curţii de revizuire a ordinului iniţial de detenţie este de obicei destul de relaxat…”.
În ceea ce priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a se înlătura riscul săvârşirii unei noi infracţiuni şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal. Niciuna dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de art. 202, alin. 4 Cod procedură penală nu ar fi în măsură să asigure scopul arătat mai sus şi să protejeze în mod eficient interesul public.
Corelativ, instanţa va respinge solicitarea inculpaţilor de luare a măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, acestea nefiind oportune la acest moment procesual.
Măsura fiind apreciată ca fiind conformă şi cu principiile instituite de art. 5 paragraf 1 din CEDO, necesară, proporţională şi echilibrată, instanţa va dispune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii X, Y, Z, Q şi W, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 5 iunie 2020 şi până în data de 4 iulie 2020 inclusiv, în temeiul art. 223, alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 226 Cod procedură penală şi a art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Maramureş în dosarul de urmărire penală nr. 98-D/P/2020, şi în consecinţă:
Dispune arestarea preventivă a inculpaţilor:
1 . X …;
- Y …;
- Z …;
- W …;
- Q ….
pe o durată de 30 de zile, din 5 iunie 2020 până în 4 iulie 2020 inclusiv.
Comenteaza cu Facebook
