De treizeci de ani, la fiecare început de toamnă, ne confruntăm cu aceiași problemă. O realitate pe care nici un guvern postdecembrist nu a fost în stare să o rezolve, un domeniu strategic cu o legislație cosmetizată și câteva decizii aberant de distructive. Educația națională a fost mereu utilizată ca subiect electoral și politic, dar fiecare nou ministru a dărâmat ce era construit, uneori fără să pună nimic în loc.

Deși filosoful cinic Diogenes, spunea cu patru secole inainte de Hristos că ”Fundația oricărui stat este felul în care își educă tinerii”, noi, ca societate, nu am reușit sub nici o formă, în trei decenii, să depășim reflexul învățământului controlat, cu programa impusă și modele de predare comuniste. Cu directori deveniți manageri și numiți de partidul la putere, cu inspectori școlari generați de sistemul nepotist anacronic si cu profesori pe care-i numim ”dascăli”, cu o tandrețe nostalgic eminesciană. Doar că, după ce ani în șir i-am umilit cu salarii mai mici decât portarul de la Electrica, împingându-i în mrejele practicilor capitalismului sălbatic, profesorii au devenit, unii dintre ei, flămânzi și dornici de a epata, vânzându-și onoarea și principiile pe altarul liberalismului de conjunctură, transformând sistemul de meditații altruist la origine, într-un business profitabil lipsit de etică.


Peste câteva zile începe noul an școlar, cu patrimoniul în stare jalnică, clădiri cosmetizate și dotări derizorii față de Europa civilizată. Corpul profesoral este populat de prea mulți ”dascăli” fără vocație, unii titularizați cu note jenante, alții încă adepții liniarului corector. Am afirmat public că trebuie urgent rezolvate trei mari categorii de probleme: organizatorice, financiare și de resurse umane. În acest context, lansez câteva teme de discuție a căror rezolvare depinde de autorități dar și de fiecare din noi…

– De ce nu s-au luat măsuri la nivel național și local pentru pregătirea noului an școlar, încă din luna iunie? 

– Care din cele trei scenarii propuse de decidenții din educație va fi aplicat în fiecare școală din Baia Mare?

– Se poate vorbi de învățământ online, fără infrastructura IT, tablete, programă adaptată și profesori instruiți în acest sens?

– Cum vor fi aplicate prevederile Ghidului ce stabilește normele privind instituirea de măsuri sanitare și de protecție în unitățile școlare?

– Cine și cum va realiza zilnic triajul personalului, cadrelor didactice, elevilor și dacă sunt asigurate materialele și dotările necesare?

– Ce măsuri sunt prevăzute pentru prevenirea și reducerea riscurilor privind transferul noului coronavirus în familiile elevilor?

– Dacă din cauza a trei copii infectați din clase diferite, școala își întrerupe activitatea, există pregătită o programă alternativă pentru cursurile online?

– Ce resurse există pregătite pentru înlocuirea personalului didactic afectat de COVID?

Înainte de a fi politician, sunt părinte, soț de cadru didactic și mă preocupă noul an școlar nu doar prin prisma programei educaționale cât mai ales al securității sanitare a copiilor și a familiei mele. Trebuie să ne implicăm, să luăm atitudine, determinând decidenții să își asume reponsabilitatea privind gestionarea situației educaționale la nivel național și local. Este un test și o probă certă despre competență și asumare, argumente puternice pentru opțiunile de vot într-o campanie electorală care trebuie să decidă parcursul viitor al comunității noastre!

Gavra Bogdănel Viorel

loading...
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.