Există momente rare în care timpul pare să încetinească, iar oamenii se adună nu doar pentru a participa la un eveniment, ci pentru a trăi împreună o stare de spirit, o emoție și o comuniune aparte.
Un astfel de moment a fost duminică, 14 iunie 2026, în Biserica romano-catolică Sfântul Gheorghe din Kagran, Viena, unde români și iubitori ai culturii române s-au reunit pentru a aduce un omagiu poetului național Mihai Eminescu, la 137 de ani de la trecerea sa în eternitate.
Evenimentul, desfășurat sub genericul „Eminescu – între rugăciune și poezie”, a fost organizat de Cercul Cultural Româno-Austriac „Unirea” – Wiener Neustadt (RÖKU), în colaborare cu Parohia Greco-Catolică „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Viena.
Se cuvine menționat faptul că inițiativa organizării acestui eveniment internațional i-a aparținut bunului jurnalist, vechi prieten și om de cultură, domnul Viorel Maier, căruia îi adresez aprecierea și sincerele mele felicitări.
Cu atât mai valoroasă este această inițiativă cu cât întregul proiect a fost realizat fără sprijin financiar, fără susținere instituțională, ci exclusiv prin implicare benevolă, dăruire și respect profund față de cel care a fost marele Eminescu.
Evenimentul a fost moderat de părintele Ovidiu Pintea și de Ioan Godja, președinte fondator și președinte onorific al Cercului Cultural Româno-Austriac „Unirea” – Wiener Neustadt (RÖKU), într-o atmosferă de aleasă sensibilitate și profund respect față de personalitatea poetului.
Nu întâmplător acest omagiu a avut loc la Viena. Acest oraș nu este doar una dintre marile capitale culturale ale Europei, ci și locul în care tânărul Eminescu s-a format intelectual, spiritual și cultural. Aici și-a adâncit gândirea și aici s-a conturat una dintre cele mai profunde conștiințe ale culturii române.
Programul artistic a fost conceput într-o structură armonioasă, îmbinând evocarea culturală, poezia, muzica și dimensiunea spirituală a operei eminesciene.
Un moment aparte l-a constituit prezentarea dedicată lui Eminescu la Viena, precum și referirea la activitatea profesorului dr. Hans Dama, remarcabil traducător al operei eminesciene în limba germană.
Alegerea traducerilor realizate de Hans Dama nu a fost întâmplătoare. Personal, am considerat că versiunile sale în limba germană se apropie într-un mod remarcabil de spiritul, muzicalitatea și profunzimea textului original eminescian.
Specialiști ai limbii și literaturii, între care regretatul traducător, istoric literar și lingvist Simion Dănilă, au apreciat valoarea aparte a traducerilor sale, subliniind fidelitatea cu care reușește să păstreze ritmul și frumusețea versului eminescian.
Momentele muzicale susținute de Ludmila și Florin Filimon au adus o emoție aparte întregii manifestări. Interpretarea Baladei lui Ciprian Porumbescu la vioară, oferită de Ludmila Filimon, a creat un moment de o rară intensitate artistică, atingând profund sufletele celor prezenți.
Recitările în limba germană, susținute de Luminița Nielsen, Timea Roman, Norica Godja și Alexandru Heghedus, au demonstrat că poezia eminesciană își păstrează frumusețea și forța emoțională dincolo de granițele limbii române.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale întâlnirii a fost recitarea poeziei „Rugăciunea” de către părintele Ovidiu Pintea.
În liniștea profundă a bisericii, versurile au căpătat o forță aparte. Nu mai erau doar poezie. Deveniseră meditație. Deveniseră trăire. Deveniseră rugăciune.
Dar poate una dintre cele mai frumoase surprize ale acestui eveniment a venit din partea celor tineri.
Alexandru Heghedus și Heli Geitzenauer, doi tineri de doar 17 ani, crescuți și educați în Austria, au oferit poate cel mai puternic mesaj al acestei întâlniri.
Formați într-un spațiu cultural în care mari poeți precum Nikolaus Lenau sau Rainer Maria Rilke reprezintă repere importante ale literaturii de limbă germană, acești doi tineri au demonstrat că poezia autentică nu cunoaște granițe.
Faptul că, la vârsta lor, îl citesc, îl înțeleg și îl îndrăgesc pe Mihai Eminescu a fost o surpriză deosebit de plăcută, nu doar pentru mine, ci pentru toți cei prezenți.
Într-o epocă în care se vorbește tot mai des despre distanțarea tinerilor de cultură, astfel de momente devin neprețuite. Ele ne dau speranță și ne arată că valorile autentice nu dispar. Ele așteaptă doar să fie redescoperite.
După încheierea programului artistic, participanții au rămas împreună la o agapă frățească, într-o atmosferă caldă și prietenească, continuând dialogul început prin poezie, muzică și reflecție.
Cei prezenți au adresat cuvinte de apreciere artiștilor, recitatorilor și organizatorilor, felicitând în mod special pe tinerii Heli Geitzenauer și Alexandru Heghedus, care au impresionat prin sensibilitatea, naturalețea și maturitatea cu care s-au apropiat de universul eminescian.
Toate aceste reacții au confirmat un lucru esențial: evenimentul de la Kagran a fost nu doar binevenit, ci o reușită deplină.
La final, doresc să mulțumesc tuturor celor care au înțeles mesajul nostru și ne-au fost alături. Mulțumesc invitaților, artiștilor, recitatorilor, colaboratorilor și tuturor participanților care, prin prezență, implicare și suflet, au contribuit la reușita acestui eveniment.
La Kagran, Eminescu nu a fost doar comemorat.
A fost rostit cu emoție.
A fost ascultat cu respect.
A fost simțit cu sufletul.
Pentru câteva ore, la Viena, Eminescu a unit generații, limbi și suflete.
Marile spirite nu mor niciodată.
Ele continuă să trăiască prin cei care le iubesc, le înțeleg și le duc mai departe lumina.
Iar Mihai Eminescu rămâne, dincolo de timp, poetul care încă știe să ne adune în jurul sufletului românesc.
Ioan Godja, Wiener Neustadt, iunie 2026
