O femeie din Sighetu Marmației a povestit, într-o postare pe Facebook, momentele deopotrivă cumplite și înălțătoare prin care a trecut după infecția cu SARS-CoV-2. Pe patul de spital, pacienta a văzut doi bătrâni, ambii cu COVID, care s-au consolat și ajutat în ultimele clipe petrecute împreună. „50 de ani împreună. Împreună și acum. Au cerut un pahar de vin să închine! M-au topit… El, bătând în retragere, să nu o facă pe doamna sa sufere… Dumneaei, explicându-i că, indiferent de consecințele bolii, îl vrea aproape… Noaptea a fost cruntă… Ieri bătrânul a cedat… Doamna era sfârșită… Am plâns”, a povestit Anuța Rodica Ardelean.
„Astăzi, după o grea încercare, mă întorc ACASĂ, la cei dragi, la cei ce mi-au dat putere să depășesc aceasta crunta experiență! Despre Covid s-a scris și se va mai scrie! E o pagina de istorie scrisă cu sufletul! Suntem sătui, dar niciodată îndeajuns de pregătiți să conștientizăm cât de perfidă e boala… Am sa scriu câteva rânduri, rânduri în care am sa-mi dezbrac secvențial trăirile… Pentru cine scriu? Pentru mine, pentru sceptici, pentru orice suflet are nevoie… Pentru oricine va căuta mângâiere in clipele grele… Lucrurile le voi privi în ordine inversă… Azi, bagajele! Le-aș lăsa pe toate, aici! Nu vreau nimic, doar libertate și bucuria de a-mi strânge TARE fetițele în brațe! Mereu le spun că una, cea mica, e medicament sufletului meu, iar cea mare, nădejde! Acum am înțeles că n-am trăit îndeajuns pentru copiii mei, m- am dedicat celorlalți și îi mulțumesc bunului Dumnezeu că am putut, dar și că mi-a mai dat răgazul să umplu acest gol!
„Tuse metalică, agonică, oameni care nu pot vorbi, dar exprimă voința de a trăi!”
E timp ÎNCĂ de fapte bune! Slavă Ție, Doamne! Tata a fost cu voi și știm cât a încercat să suplinească perfect absența mea!… Ești puternic, știu să zambesti și când viața ne îngenunchează! Asta te face mai iubit, mai de neprețuit pentru noi!… 8 octombrie, ziua de naștere, altădată, cu mare fast.. Astăzi, nici nu am știut prea bine.. O mana pe care în urma cu peste 20 de ani, am indrumat-o la școală, la randul ei dăscălița de elita, mi-a bătut discret în geam cu flori și prăjitură! Lili Stan (Pop), ești ceea ce îmi dă putere să merg mai departe! Să te bucuri de toate căci ești deosebita! Mă cutremur la cat de mare e fapta cea bună! Multă vreme, poate definitiv, îmi va rămâne în auz, scrijelit in suflet, scâncetul și geamătul sec al unui bătrân zbatandu-se cu viața, cu moartea… Privirea cețoasă a unui tânăr speriat… Tuse metalica, agonica, oameni care nu pot vorbi, dar exprimă voința de a trăi! Cerșesc clipa, minutul, pe care noi, ceilalți, le vedem ca pe ceva firesc… Nu realizăm că ar trebui ca viața toată să fim genunchi plecat în fața Celui Ce ne înalță mereu!…
„Un sistem bolnav, pentru care lună de lună cotizam masiv”
Salvarea, sirena, în lupta cu boala, devin aliat de nădejde, firesc… Așteptarea uneori e lunga, îngropată de un sistem bolnav, pentru care luna de luna cotizam masiv… Aici schimbarea se impune!!!! As putea scrie mult, iar daca voi simți asta, nu mă voi sfii sa o fac (ignore pot da cei ce nu au trecut prin suferință)! Și, DA, am lăsat la final echipa de aur de la Spitalul Sighet! Am un mare regret: știu fiecare pereche de ochi care mi-a dat putere, dincolo de ținuta bănuiesc deloc ușor de purtat ceasuri, ceasuri… Fiecare zambet de încurajare! Le-am văzut zbaterea! Va rog sa credeți, scriu total dezinteresat, din perspectiva unui pacient, că oricare altul! E o lupta cot la cot, in care ei sunt singurii ce se apropie de patul tau lăsând ceva din gândul lor bun! Și când te gândești că mulți am fugi mâncând pământul! Vin fara preget, des, fara crâcnire! Inteleg suferința, și ei au cunoscut-o la randul lor, unii… Și atât de trist că nu le știu numele! Uneori, îi mai întrebăm, dar considerau că important e doar binele făcut! Dar CĂPITANUL, Domnul Doctor Palas, desăvârșit!
„Înțelegeți oare ce scriu, ce simt?”
Am plâns Intr-o zi când mi-a mărturisit că și dumnealui are regrete: printre ture și ture, realizează că nu reușeste să-și vadă copiii zile la rând….Ce crud! Ce trist! Este un profesionist! Și jumătate!!!! Un tânăr înverșunat sa facă mult bine, aprig in decizii, comunicativ!… Nu in marile orașe, ci aici, la noi, la Sighetu Marmației! Dumnezeu i-a dat un talent pe care îl înmulțește grozav! Sunt tare emoționata și mă tem că voi uita sa mulțumesc tuturor pentru ajutor, dar ce mă liniștește este faptul că Dumnezeu nu uita!!!! O viață mă voi ruga pentru dumnealor: echipa de medici (Respect doamnei Dr. Vida, domnului Dr. Pozman, doamnei Dr. Pop Constantina), doamnele și domnii asistenți medicali (Domnul Pop, știu sigur că eu am un înger în persoana dumneavoastră!!! Ați fost raza de soare pentru mine! Trebuie să vă mărturisesc asta cu bucurie! Doamna Dana Ulici, care mi-a adus o prăjiturică de acasă cu prilejul aniversării dumneaei. Înțelegeți oare ce scriu, ce simt?????… Doamnele infirmiere… Am avut alături colegi, prieteni! Puțini, dar de excepție! Echipa manageriala a liceului minunată, a trăit fiecare izbândă din lupta mea! Și n-aș vrea sa închei fara mulțumesc familiei mele: surorilor mele fara de care aș fi cedat(!), pe care le găseai la geam la orice ora din zi și noapte!!!! Aș vrea să șterg lacrimile de pe chipul părintesc și sunt fericita că timpul mă va ajuta!
Poveste de dragoste trăită până în ultima clipă, pe patul de spital
Am sa închei cu ceva care să vă de ea de gândit cu privire la modul în care viața se poate trăi frumos… Cu vreo 3 seri in urma, in salonul învecinat, doi bătrâni își retraiesc frumoasa poveste de viață… pozitivi amândoi… 50 de ani împreună. Împreună și acum. Au cerut un pahar de vin să închine! M-au topit… El, bătând în retragere, să nu o facă pe doamna sa sufere… Dumneaei, explicandu-i că, indiferent de consecintele bolii, îl vrea aproape… Noaptea a fost crunta… Ieri bătrânul a cedat…. Doamna era sfârșită… Am plâns, dar lecția de viață, fie și sub semnul anonimatului, merita știută… Gata! Știu, poate am scris mult, dar din suflet! Să vă fie cu/de folos! Iubiți viața, dați cinste lui Dumnezeu pentru toate! Tuturor, mă plec cu respect și va asigur de toată prețuirea și admirația posibilă!”.